STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

2.1. Cadrul politico-juridic al relaţiilor bilaterale
UE stabilit relaţii cu China încă din 1975, iar începând cu anul 1980, China
beneficiază de de Sistemul Generalizat de Preferinţe comunitar, dar fundamentul
instituţional al relaţiilor economice dintre Uniunea Europeană şi China rămâne
“Acordul comercial şi de cooperare dintre Comunitatea Europeană şi
China”,încheiat în 1985, acord care a înlocuit o versiune mai veche, semnată în 1978
între cele două părţi.
Evenimentele din iunie 1989 din China au determinat suspendarea contactelor
bilaterale la nivel înalt, dar din octombrie 1990 CEE a decis să relaxeze progresiv
restricţiile impuse în 1989, în ceea ce priveşte contactele ministeriale şi la nivel înalt,
cooperarea culturală, ştiinţifică şi tehnică şi noile proiecte de cooperare.
Comisia Europeană a elaborat pentru prima dată o strategie pe termen lung
pentru dezvoltarea relaţiilor cu China în 1995, prin Raportul intitulat “O politică pe
termen lung pentru relaţiile China-Europa”. De la acel moment, acestea au fost
structurate pe trei piloni-cheie: dialogul politic, incluzând o formă specifică de dialog
pentru apărarea drepturilor omului, relaţiile economice şi comerciale şi programele de
cooperare UE-China.
La 1 martie 2002, la Bruxelles, Comisia Europeană a aprobat “Strategia de ţară
pe anii 2002-2006 pentru China” (“Country Strategy Paper 2002-2006 for China”),
document care stabileşte cadrul oficial al relaţiilor dintre cele două părţi, de-a lungul
celor patru ani. Politica de cooperare a Uniunii Europene faţă de China va avea la
bază, potrivit reprezentanţilor europeni129, câteva obiective fundamentale:
- să angajeze China pe scena economică globală, prin implicarea gradată a
Chinei în dialogul politic al comunităţii internaţionale;
- să susţină tranziţia Chinei spre o societate deschisă, fondată pe respectarea
legislaţiei şi a drepturilor omului;
- să încurajeze integrarea Chinei în economia mondială prin susţinerea
participării active a acesteia la sistemul comercial global, precum şi a procesului de
reformă economică şi socială, în continuare în derulare în China;
- să promoveze şi să popularizeze imaginea Uniunii Europene în China.
În acelaşi timp, Uniunea Europeană a stabilit un buget indicativ, în valoare de
250 milioane euro, pentru perioada 2002-2006, care urmează să fie alocat gradual,
pentru susţinerea programelor europene în China. De asemenea, se vor crea
instrumente specifice, perfect adaptate, pentru supravegherea, monitorizarea şi
revizuirea periodică a asistenţei europene. Sintetizând, “Strategia Uniunii Europene
pentru dezvoltarea cooperării cu China” propune trei domenii prioritare de acţiune
(în concordanţă cu abilitatea de a interveni a UE, dar şi cu interesele urmărite de
aceasta în zona asiatică): 1) reforma economică şi socială; 2) dezvoltarea durabilă şi
3) guvernarea eficientă.
Dezvoltarea relaţiilor bilaterale a determinat crearea unui mecanism
instituţional de cooperare care constă în organizarea unor summit-uri anuale la nivel
de prim-miniştri şi miniştri de externe precum şi diferite reuniuni la nivel de experţi.
Problemele referitoare la cooperarea economică sunt discutate la nivelul unor
reuniuni ministeriale la care participă înalţi funcţionari existând la acest nivel şi un
167