STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

în toate mediile, deosebit de manevrier, cu o mare diversitate de procedee tactice, în
special la flancuri, în intervale şi în adâncimea dispozitivului inamicului, rapid şi în
condiţii variate de teren, timp şi vreme. Sunt de remarcat amploarea pe care o au
componentele cosmice ale conducerii şi scopurile operaţiilor, accentuarea
caracterului decisiv al confruntării, sincronizarea şi integrarea acţiunilor de luptă.
Conflictele armate, cuplate la tehnologiile secolului actual, vor releva mâine o mare
complexitate a teatrelor de acţiuni, cu întrepătrunderea mediilor civile cu cele
militare, extinderea gherilei - mai ales urbane - folosirea deopotrivă a armelor letale şi
neletale, a explozivilor, dar posibil şi a generaţiei a treia de arme nucleare, cele cu
emisie direcţionată şi selectivă de energie, utilizate ca armă antispaţială de statele
deţinătoare de arme nucleare împotriva marilor puteri ce posedă arme în spaţiul
cosmic, ca şi a armelor cu plasmă.
Dar, ca şi în vechea ordine sunt de aşteptat şi reacţii adverse faţă de integrarea
forţată şi globalizarea prin sărăcire. Una dintre acestea poate fi proliferarea
terorismului în toate planurile (politic, economic, militar, cultural etc.), a căror acţiuni
violente/armate aduc o substanţă nouă şi foarte nocivă în conţinutul războiului. Drept
consecintă, războiul viitorului va include între obiectivele sale politico-militare şi
eradicarea acestui flagel, cu asentimentul opiniei publice mondiale şi prin folosirea
celor mai perfecţionate mijloace de război, generând astfel o confruntare multiplă şi
asimetrică.
Seniorii „artei strategice" se gândesc deja că dictonul latin „si vis pacem para
bellum" s-a caducizat. În locul lui se poate pune un altul: „ca să nu fie război,
gestionează bine pacea", ceea ce trebuie să recunoaştem este altceva ca pâna acum.
Acum suntem îndreptăţiţi să ne întrebăm: oare integrarea exclude geopolitica?
Desigur ca nu! În fapt s-au înlocuit/substituit geopoliticile cu politica spaţiului
planetar, emanată şi dirijată dintr-un centru de putere integrant, format de uniuni
economice (inter)continentale; super aliante politico-militare transnaţionale şi
complexe militar-industriale ultratehnologizate.
Dacă aşa vor sta lucrurile, războiul viitorului poate dobândi şi alte
caracteristici:
- coexistenţa lui cu pacea, în/pentru etapa de tranzitie spre globalizare,
starea de război ar putea deveni normalitatea şi numai ulterior, când lucrurile în cea
mai mare parte a lor se vor aseza în matricea universală, aspectele se vor inversa;
- disimularea violenţei în impunerea (menţinerea, controlul, refacerea,
implementarea, gestionarea) păcii cu valorile securităţii învingatorului, ce deseori pot
intra în contradicţie cu cele locale şi zonale din punctul de vedere al intereselor
individuale şi colective;
- transferul violenţei în sfera economicului şi politicului, dar pot utiliza în
acţiunea lor de dominaţie o paleta largă de forţe şi mijloace specifice ori
militare/armate, de fiecare dată însă adecvate situaţiei şi obiectivelor propuse.
Mergând şi mai departe cu analiza, privind perfectionarea războiului viitorului,
putem concluziona şi da o notă mai optimistă: confruntarea violentă (militară) va
aluneca mai mult înspre confruntarea mai puţin violentă (nonmilitară), pâna când
războiul va înceta să mai reprezinte o fatalitate, iar în cel mai nefericit caz ar putea fi
rezultatul unui accident nedorit.
357