STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

1919. Începând cu 1924, Relaţiile internaţionale au început să fie predate la London
School of Economics de către laureatul premiului Nobel, Philip Noel-Baker, în 1927
înfiinţându-se un departament de Relaţii internaţionale în cadrul acestei universităţi.
După Al Doilea Război Mondial, această disciplină academică a cunoscut o
dezvoltare impetuoasă, cu deosebire în universităţile din SUA şi Europa Occidentală.
Relaţiile internaţionale contemporane se află într-o continuă dinamică, iar
conflictualitatea dintre state şi actori non-statali se manifestă pregnant. Spre deosebire
de perioadele anterioare, unde forţa unui stat se măsura frecvent din punct de vedere
militar, în etapa actuală creşte rolul tehnologiilor informaţionale, în special folosirea
tehnicilor şi metodelor de manipulare informaţională în procesul realizării intereselor
şi scopurilor politice.
Teoria relaţiilor internaţionale a dezvoltat la sfârşitul războiului rece cinci
paradigme importante, utilizate în explicarea şi previziunea evoluţiei relaţiilor
internaţionale: paradigma unei lumi armonioase, paradigma unei lumi bipolare,
paradigma haosului, paradigma statală şi paradigma civilizaţională.
Dintre cele cinci, paradigma civilizaţională pare a se desprinde şi a avea succes.
Se pare că, din ce în ce mai mult, statele sunt atrase în conflict nu ca urmare a unor
dispute directe, ci în mod indirect prin intervenţia în conflicte tribale, etnice sau
religioase, ca efect al unei solidarităţi culturale, de valori.
La început de mileniu, lumea şi relaţiile internaţionale sunt mult mai complexe
decât erau înainte. Este un paradox că astăzi, când perioada războiului rece s-a
încheiat şi continental european are o şansă reală să se integreze pe baza valorilor
democraţiei şi economiei de piaţă, a respectului drepturilor fundamentale ale omului,
securitatea a început să fie din nou o chestiune foarte controversată, poate chiar mai
mult ca înainte.
Lumea a devenit în aspectele importante un singur sistem social, ca rezultat al
dezvoltării legăturilor de interdependenţă care afectează acum pe fiecare dintre noi.
Sistemul global nu este doar un mediu în interiorul căruia se dezvoltă şi evaluează
societăţile particulare. Legăturile sociale, economice şi politice care traversează
graniţele dintre state condiţionează în mod decisiv soarta celor care trăiesc în fiecare
din ele. Termenul general folosit pentru a caracteriza această interdependenţă
crescândă a societăţii umane este acela de globalizare.
III. Evenimente strategice marcante la nivel internaţional
Forumul Economic Mondial (WEF). Forumul de la Davos reuneşte anual în
staţiunea montană din Elveţia proprietari ai marilor corporaţii şi lideri politici pentru a
dezbate problemele mondiale şi pentru a discuta despre evoluţia afacerilor. De-a
lungul timpului pe agenda de discuţii a forumului au stat atât probleme economice, cât
şi conflicte internaţionale.
Adesea acuzată că promovează o viziune exclusiv capitalistă şi liberală a lumii,
reuniunea organizată începând cu anul 1971 de către Forumul Economic Mondial se
prezintă sub forma unei întâlniri a persoanelor bogate şi influente. Participarea la
această reuniune importantă implică şi un buget pe măsură: cele mai mari 1.000 de
companii internaţionale achită o cotizaţie anuală de 42.500 de franci elveţieni (26.300
euro) pentru a fi membre ale WEF, iar fiecare persoană plăteşte 18.000 de franci
331