STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

Mediul de securitate cunoaşte astăzi o dinamică alertă, în deplin consens cu
evoluţia societăţii umane. Pe de altă parte, acesta este influenţat semnificativ de
vulnerabilităţile specifice fiinţei umane şi de tipul de ameninţări la adresa sa.
Securitatea umană necesită, astăzi contracararea unei largi game de
ameninţări la adresa oamenilor care pot fi grupate astfel:
- securitatea economică prin asigurarea unuivenit minim necesar fiecărui
individ;
- securitatea hranei;
- securitatea medicală;
- securitatea personală;
- ocrotirea oamenilor de violenţa fizică oricare ar fi sursa acesteia;
- securitatea comunităţii;
- securitatea drepturilor politice;
- securitatea ecologiocă 3 .
Masiva militarizare a ştiinţei a dus la „industrializarea războiului” şi totodată la
accentuarea ameninţărilor la adresa securităţii umane. A crescut rolul vital al
industriilor militare în crearea şi susţinerea puterii militare, a transformat centrele
economice ale inamicului în obiective primordiale pentru noile arme. În acest sens
celebrul viitorolog american Alvin Toffler spunea că „ dezvoltarea războiului modern
– războiul epocii industriale – ajunsese la contradicţia finală şi se impune cu
necesitate o adevărată revoluţie care să reflecte noile forţe economice şi tehnologice
eliberate de cel de al Treilea val al Schimbărilor” 4 .
Noua arhitectură de securitate o constituie rezultatul relaţiilor şi intereselor
dintre state, bazat pe aranjamentele bilaterale şi regionale care conduc cel mai
rapid la îndeplinirea obiectivelor naţionale. Realizarea acestor sisteme, bi şi
multilaterale constituie, de regula, în cadrul unor iniţiative regionale, căile cele mai
scurte către realizarea obiectivelor continentale sau globale, deoarece interesele
statelor, le fac sa adere la astfel de aranjamente.
Vulnerabilităţile la adresa securităţii umane creează condiţii favorabile
acţiunii oricărui tip de ameninţare (economică, politică, ideologică, culturală, de
mediu etc.) la adresa securităţii. Există vulnerabilităţi sociale, economice, politice,
psihosociale, culturale, informaţionale, militare, de mediu (ecologice) etc. Ele
diferă ca intensitate şi durată de manifestare, în funcţie de o serie de factori de
natură internă şi externă.
Ameninţările sunt diferite ca intensitate, durată, probabilitate de producere,
natură (economică, militară, politică, socială, culturală etc.) şi formă de acţiune
(latentă sau manifestă). Indiferent cărui tip aparţine, ameninţarea rămâne un factor
destabilizator al mediului de securitate.
Pornind de la aceste considerente, credem că, ele se cer cunoscute, analizate
de către cei care au ca atribuţii gestionarea unui domeniu sau altul de activitate
umană şi, desigur, intervenţia eficace, atât pentru prevenirea lor (în sensul
3 Lt. col. Doru ENACHE, Securitatea entităţilor umane în noul mediu de securitate, Revista
Paraşutiştii Nr. 24/iunie 2008
4 Alvin şi Haidi Toffler, Război şi antirăzboi. Supravieţuirea în zorii secolului XXI, Editura Antet,
Bucureşti, 1995, p.56.
255