STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

pregătirea de bază a piloţilor de elicoptere este externalizată; Marea Britanie a
încredinţat unei firme private realimentarea în zbor a avioanelor de luptă; SUA
folosesc societăţile militare private cu contract pe teritoriul Irakului, aprox. 20000 de
persoane).
În cazul României, procesul de aşa-zisă privatizare este în faza incipientă. Din
motive destul de obscure, anumite procese noi de transformare (privatizare) a armatei
române întâmpină de multe ori şi o rezistenţă nefirească din partea unor decidenţi, iar
alteori, graba cu care sunt puse în aplicare, resorturile unor modificări pot pune în
pericol integritatea sistemului. Putem lua ca exemplu graba cu care, la începutul anilor
`2000, se încercase aşa-zisa „externalizare” a pazei principalelor obiective ale
Ministerului Apărării Naţionale dispuse în Capitală. Condiţiile în care se preconiza
aplicarea acestui „model” era net defaforabil Armatei, iar cu banii cheltuiţi pentru
serviciile private se putea foarte bine mări structura de poliţie militară sau se putea
apela la serviciile Jandarmeriei române care era oricum un organism guvernamental,
ca şi Ministerul Apărării Naţionale. Disfuncţiile existente în sistemul actual de pază şi
securitate al unor obiective şi depozite militare importante sunt o consecinţă a
manifestărilor efectelor perverse ale globalizării în sistemul militar românesc pe de o
parte, iar pe de altă parte, a modului deficitar în care acestea sunt gestionate şi
rezolvate.
Societăţile Militare Private de care vorbeam mai sus pot fi considerate o formă
modernă de mercenariat, iar apariţia lor ridică o serie de probleme denatură etică şi
juridică. În primul rând, aceste societăţi au nişte norme interne după care se conduc, în
spiritul respectării legilor războiului şi nu tratează decât cu reprezentanţii oficiali ai
structurilor guvernamentale. Dar aceste reguli deontologice sunt insuficiente pentru
garantarea respectării drepturilor omului în toate circumstanţele.
Oricum, pentru eliminarea disfuncţiilor care privesc aplicarea „externalizarea”
serviciilor în Forţele Armate este necesară implicarea serioasă a „beneficiarilor”
militari în elaborarea unor reguli deontologice clare de desfăşurare a activităţilor
prestate, precum şi în elaborarea unor metodologii de control a acestor activităţi.
Ar fi o utopie să se creadă că statele lumii ar putea renunţa la armata naţională,
o instituţie în care cetăţenii au încredere deosebită. Armata, prin activitatea şi menirea
sa, este un element constant al promovării şi apărării intereselor naţionale, valorilor
specifice şi a unei imagini publice bune a ţării.
326