STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

După ce în anul 1992 o serie importantă de lideri ai organizaţiei au fost arestaţi, ETA
a început să îşi dezvolte o reţea complexă de organizaţii, asociaţii culturale şi activităţi
legale, asociate cu aripa politică Herri Batasuna. În conformitate cu rezultatele
anchetei iniţiate după ce Herri Batasuna a fost acţionată în judecată sub acuzaţia că ar
fi susţinut acţiunile teroriste ale ETA, organizaţia primea aproximativ 50 procente din
bugetul său anual din subvenţii. Mai mult, în perioada 1993 – 2002 statul spaniol şi
Uniunea Europeană au acordat aceste subvenţii cu intenţia de a încuraja viaţa
culturală şi de a intensifica utilizarea dialectului basc în regiune (Busea, 2006). Statul
spaniol a devenit astfel pentru un deceniu, fără să dorească acest lucru, finanţatorul
celui mai mare inamic al său, până când activităţile financiare ale Herri Batasuna au
fost dovedite şi partidul a fost interzis [El Correo, 2006].
În ceea ce priveşte modalităţile de limitare a surselor de finanţare ale celor două
organizaţii teroriste, Spania şi Marea Britanie au demonstrat că măsurile de
contracarare în acest domeniu nu trebuie abordate în mod singular. Astfel, în paralel
cu ajustarea reglementărilor financiare, s-a urmărit pe căi diplomatice şi limitarea
ajutorului financiar primit de la imigranţii de aceeaşi naţionalitate aflaţi în alte ţări,
drept consecinţă putând fi menţionate blocarea de către Statele Unite a colectării de
fonduri pentru IRA de către imigranţii irlandezi, o situaţie similară petrecându-se în
sudul Franţei cu minoritarii spanioli [New York Times, 2004].
În al doilea rând, în ciuda existenţei unei reţele financiare extinse prin care să
fie eludate barierele legislative, atât IRA cât şi ETA s-au dovedit vulnerabile la atacuri
precise bazate pe culegerea anterioară de informaţii, menite să anihileze sursele de
finanţare. În 1987 Marea Britanie a reuşit să pună capăt susţinerii financiare a
organizaţiei financiare de către Libia prin infiltrarea a doi informatori care au
deconspirat un transport major de arme livrat de la Tripoli. În mod similar,
modificarea legislaţiei care guverna activitatea partidelor politice în Spania a condus
la scoaterea în afara legii a grupării politice Herri Batasuna, limitând în mod
semnificativ capacitatile operative ale ETA de la acel moment. Nici una dintre aceste
măsuri nu a depins în primul rând de tehnicile “războiului” financiar, ci mai mult de
măsuri informative şi de o poziţie politică corespunzatoare [Moloney, 2002].
În al treilea rând, potrivit specialiştilor în domeniu se estimează că organizaţiile
care se bazează pe finanţatori externi depind în oarecare măsură de aprobarea acestora
pentru derularea unor activităţi operaţionale, atât IRA cât şi ETA pierzând susţinători
importanţi în urma unor acţiuni greşit îndreptate, care au contribuit la scăderea
popularităţii lor. Un exemplu relativ recent în acest sens este dat de dificultăţile
întâmpinate de Al-Qaida în urma atacurilor repetate din Riad din noiembrie 2003 şi
aprilie 2004, a atacului de la Istambul din noiembrie 2003 în urma căruia au murit în
mod predominant cetăţeni musulmani sau a atacurilor îndreptate asupra unor grupuri
căre celebrau căsătorii, în Iordania [Council of Foreign Relations, 2004].
În ultimul rând, trebuie menţionat că problemele privind finanţarea acţiunilor
teroriste au născut conflicte în cadrul organizaţiilor, în special dacă anumite persoane
au fost suspectate de însuşirea sau utilizarea greşită a fondurilor. Astfel, promovarea
acestui gen de conflicte în interiorul organizaţiilor poate ajuta prin subminarea unităţii
şi coeziunii în cadrul grupărilor teroriste.
62