STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

FENOMENUL GLOBALIZĂRII ÎN DOMENIUL MILITAR –
CÂT DE LUNG E DRUMUL ŞI UNDE AM AJUNS?
Dr. Gheorghe NICOLAESCU *
The globalisation is a rather new phenomenom that appeared at the dawn of the third
millennium. Being reduced to a vectorial geometrical form, the estimates, theories, opinions,
appreciations and studies on the globalization process and its effects are extremely diverse. Given
that there is a black hole in the studies nowadays, the reports should be linked to the topic of
globalization and its degree of applicability to the social life.
In the military field the phenomenology of globalization does not appeared different from
the field of education, for example. The difference is that in our country globalization in the military
environment manifested itself before we had even known we were dealing with globalization.
The process of globalization in Romania did not develop differently from the other
European countries in general and from East-European countries in particular. Only the ways in
which they tried to alleviate and/or to counteract its negative effects were different. While we, the
Romanians, excel in theory, things are not as good in practice.
Pentru majoritatea geopoliticienilor lumii, secolul XX înseamnă o perioadă marcată de
experienţa „războiului total”. Marele război (1914-1918), dar mai ales cel de al Doilea Război
Mondial (1938-1945), reprezintă două conflagraţii care au zguduit întreaga omenire. Ambele
conflicte totale, dar şi procesele galopante de industrializare şi tehnologizare pe care le-au
determinat implicit, au alimentat procesul fără precedent de globalizare a tuturor conflictelor care
au urmat în plan militar.
Războiul Rece nu poate fi privit, din această perspectivă, decât tot ca un „război total”, cu
nuanţările necesare. (Numai dacă luăm în calcul pierderile de vieţi omeneşti cu care s-au soldat
cele trei mari războaie totale, cifrele ridicându-se, după unele estimări, la aprox. 187 milioane de
victime, secolul XX poate fi calificat, fără prea multă greutate, drept un „secol al catastrofelor”.)
În puţine domenii s-a manifestat procesul de globalizare cu atâta forţă şi cu atâtea efecte ca
în domeniul militar şi niciodată, ca în secolul XX. Acest fenomen a avut un potenţial atât de
catastrofic, atât din perspectiva socială, cât şi politică.
În acest context, România, membră a Tratatului de la Varşovia, măcinată de o criză fără
precedent, se îndreaptă tăcută, înfometată, înfrigurată şi lipsită de orice garanţii de securitate, către
sfârşitul unei lumi care nu crezuse niciodată ca avea să se prăbuşească precum un castel din cărţi
de joc.
1. Deşi n-am fost singuri, acest lucru nu ne-a ajutat prea mult
Din punct de vedere militar, primii ani de libertate ne-a găsit cu o armată
supradimensionată, prost echipată, prost instruită, cu un corp de comandă eterogen şi
cu o masă de militari recrutaţi în baza unei legi a serviciului militar obligatoriu care
nu se mai regăsea, încă din anii `90 printre normativele necesare realizării unui
instrument militar adecvat noii etape.
Paradoxal, în anul 1987, Ceauşescu, în niciun caz determinat de vreo „viziune
mesianică” sau măcar de vreo „idee genială”, avea să confirme necesitatea unor
transformări adânci în domeniul militar: simulacrul de referendum privind reducerea
* General de brigadă (r), profesor titular la catedra de Geopolitică şi Geostrategie din
Colegiul Naţional de Apărare.
321