STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

STABILITATEA REGIONALĂ ŞI CONFLICTELE ÎNGHEŢATE.
PROCESUL DE NEGOCIERE ÎN DOSARUL TRANSNISTREAN
Roxana TUDORANCEA*
The separatist transnistrian regime is beyond any national and international control and
benefits from criminal activities (money laundering, contraband and illicit trafficking of drugs,
alcohol, tobacco, and weapons). The existing status quo of “no peace, no war” undermines
sovereignty and territorial integrity of Moldova, obstructs its political, social and economic
development and maintains a source of tension inside society , as well as in the respective regions.
The transnistrian “frozen” conflict has a negative impact to the international community and global
security, it emerged as a central issue in the political debates .
Starting with 1992 the endeavor to bring the separatist Transnistrian conflict to a peaceful
resolution was often discussed in bi- and multi-lateral debates and negotiations. The current
negotiation format - „5+2”includes 2 parts – Republic of Moldova and Transnistria, three
mediators - OSCE, the Russian Federation, Ukraine, and two observers – USA and the European
Union. Due to the lack of a politic will from some parts ( such as Russian Federation, Transnistria),
the conflict has not being solved until present times. Once USA and EU started to take part at the
process of negotiations, the positions of Republic of Moldova had strengthened. There have been
created some real premises for a settlement which introduced a note of optimism, but they did not
eliminate the existing concerns and yet produced no visible results.
I. Scurt istoric – evoluţia conflictului şi stabilirea premiselor de
începere a negocierilor
Sfârșitul Războiului Rece și destrămarea URSS, au generat procese politice
care au dus la proclamarea independenţei Republicii Moldova ( 27 august 1991) dar,
în acelaşi timp, au alimentat și au provocat separatismul din partea de est a ţării, în
septembrie 1990 fiind proclamată independența Transnistriei.
Pe toată durata războiul din Transnistria (martie - iulie 1992), mișcarea
separatistă a fost susținută financiar, logistic și militar de Moscova. În timpul
desfășurării ostilităților militare între forțele separatiste si cele moldovenești,
Moscova a decis trecerea Armatei a 14-a sub jurisdicția proprie ca armată rusă și a
implicat-o ulterior în conflict. 1
*Centrul de Cercetări Ştiinţifice al Academiei Naţionale de Informaţii
1 Iulian Chifu, Un sângeros conflict, orchestrat de Moscova Războiul din Transnistria, în Dosarele
Istoriei, nr.2 (30) / 1999, pp. 54 – 58. Prin decret semnat la 1 aprilie 1992, Armata a-14,
reprezentând fostele trupe ale Grupului de Armate Sud-Vest al URSS, trecea în subordinea directă
a Ministerului rus al Apărării; de menţionat că după prăbuşirea URSS, o problemă importantă cu
care statele independente - nou create s-au confruntat, a fost prezenţa militară a unei armate
numeroase pe propriul lor teritoriu, armată, fosta armată a URSS. Rusia, Belarus şi Ucraina au
preluat mostenirea militară a fostei URSS, dar fără să existe un tratat în acest sens. Armata a -14-a,
se regrupase în anumite zone din Transnistria, (Râbniţa, Tiraspol şi Tighina) după proclamarea
independenţei Republicii Moldova, fără ca autorităţile de la Chişinău să fie anunţate; crearea
trupelor paramilitare fiind anterioră anului 1989, ca parte din planul de dezmembrare a Moldovei.
Armata a 14-a a coordonat, de asemenea, şi formaţiunile de cazaci, forţele speciale de război ale
204