STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

manifestarea geopoliticului sub forma geostrategiilor de origine, natura şi amploare
diferite.
Pe fondul complexităţii şi fluidităţii mediului geostrategic mondial, în spaţiile
european si euroatlantic cu precădere, au fost treptat implementaţi germenii noii
ordini mondiale. Având la baza unipolaritatea geopolitica a „celui mai tare" 2 , care
prin inginerii geostrategice a atras şi alţi „actori" în cruciada sa, noua ordine
mondială se distinge prin trei elemente de substanţă: dezvoltare – securitate, integrare
şi globalizare. Dacă pâna acum vorbeam despre războiul în viitor (desigur cu
atingerea limitelor sale ca instrument al politicii), de acum încolo vom putea vorbi
despre războiul viitorului – un alt tip de război ce presupune şi va obliga beligeranţii
la o noua „cultură" pe care să se bazeze tipologia confruntărilor.
Este de remarcat ca în evoluţie – după unii specialişti pe baza unei implacabile
dialectici –, războiul a dobândit un înalt grad de prolificitate exprimat în cantitatea şi
calitatea forţelor şi mijloacelor, în amploarea desfăşurării acţiunilor principale şi mai
ales în perfecţionarea formelor şi procedeelor de angajare a confruntării violente.
Pentru sporirea eficienţei războiului în atingerea obiectivelor politice, în
ultimele două secole ale mileniului doi s-au produs mutaţiile cele mai importante. Au
frapat, de fiecare dată, în conţinutul şi fizionomia războiului, cele privind tipologia,
structura şi diversitatea acţiunilor strategice şi nu în ultimul rând intensitatea şi
densitatea lor acţională. Aşteptările nu au fost pe măsura eforturilor multiple
întreprinse, deoarece nu s-a „lucrat" pe esenta războiului, devenit între timp modern
şi anume amplificarea violenţei şi creşterea gradului de distructivitate.
Acum, când se tranzitează de la o veche la o nouă ordine mondială, războiul a
căpătat o universalitate, este pretutindeni şi se prezintă ca o anatema fatală.
Noul tip de război presupune rezolvări în cadrul esenţei sale şi trebuie să vizeze
cauzele acestuia, condiţiile de declanşare, formele şi procedeele de ducere, fazele
pre/postconflictuale etc.
Putem aprecia ca evoluţia războiului către atingerea limitelor este mai aproape
de geopolitică, iar o noua cultură a războiului ţine de integrare, ca modalitate de
realizare a noii ordini mondiale.
II. Viitorul războiului
Începutul mileniului al treilea aduce în faţa statelor, naţiunilor, comunităţilor şi
etniilor o perioadă de tranziţie. Este vorba despre trecerea de la geopolitică
(imperială, supra/intrastatală, naţionalistă, fundamentalistă, religioasă etc.) spre
globalizare prin integrare planetară.
Contextul noii ordini mondiale se caracterizează în principal prin opoziţia
pâna la beligerantă dintre modelul naţional de integrare, bazat pe statul centralizat si
promotorii globalizării, desigur cu prozeliţii lor, în urma căreia rezultă de fiecare dată
structuri statale şi naţionale farâmiţate şi slăbite, care nu au dezvoltare, securitate şi
apărare naţională. De fapt, în doctrina transnaţionalismului şi mondialismului se arată
printre altele ca „statele naţionale devin prea mari pentru micile problem şi prea mici
pentru cele mari". Şi în continuare, se deduce ca epoca tranziţiei implică cu
2 Joint Vision – 2020.
355