STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

creşterea performanţelor rachetelor balistice cu rază mare de acţiune; aplicarea largă a
realizărilor electronicii, microelectronicii, nanotehnologiilor şi laserului în scopul
îmbunătăţirii indicatorilor tehnico-tactici ai mijloacelor de luptă 3 ).
Revoluţia în afacerile militare (RAM) se situează între primele două,
afectând toate nivelurile militare - strategic, operativ şi tactic, ale războiului şi
manifestându-se în: tipul şi fizionomia categoriilor de forţe ale armatei,
organizarea/structura forţelor, concepte, doctrine, strategii, proceduri specifice, adecvate
noilor arme şi sisteme de arme existente.
Revoluţiile în afaceri militare nu se rezumă la simple modernizări, revitalizări
sau adaptări, ci presupun progrese majore în capabilităţi militare. Mai mult, obligă la
inovaţii pe toate palierele de manifestare: organizaţional, tehnologic şi conceptual. De
asemenea, impun experienţe deliberat planificate pentru verificarea valabilităţii în
planul execuţiei şi a capacităţilor de învăţare din experienţe acumulate.
Conceptul de „afaceri militare” a apărut o dată cu dezvoltarea organizaţiilor
militare moderne în secolele al XVI-lea şi al XVIII-lea, deriva din latinescul
„militaris”, a cărui conotaţie de bază viza aspectele organizaţionale ale forţelor armate
şi conceptul general de război – „resmilitaris”. Această noţiune devine uzuală în
limbile germanice, romanice şi anglo-saxone în cursul secolului al XVII-lea, o dată cu
înfiinţarea armatei permanente şi transformarea structurilor militare în formaţiuni
permanente menţinute şi pe timp de pace, în eventualitatea unui conflict şi care sunt
conduse de militari de profesie.
Noţiunea de Revoluţie în Afacerile Militare a fost consemnată prima dată întrun
raport din anul 1993, în timpul administraţiei Clinton, în care s-a urmărit analizarea
nevoilor militare ale S.U.A., sub raportul ameninţărilor, obligaţiilor militare
presupuse, tipului de forţe, numărului şi locului viitoarelor amplasamente etc. Cu toate
acestea, teoreticienii militari au constatat că, practic fiecare apariţie a unui nou sistem
de armament sau tehnologie militară ducea la o „revoluţionare” a întregului sistem
militar: doctrine, instrucţie, organizare, conducere operaţională.
RMA este o schimbare paradigmatică în sfera războiului şi poate fi generată de
noua tehnologie (cum a fost apariţia puştii cu încărcarea posterioară), noi concepte
operaţionale (cum este Blitzkrieg) sau noi structuri sau tipare de forţe.
Există însă o delimitare între conceptul de RMA în viziunea occidentală şi cel în
viziunea rusă. Dacă teoreticienii ruşi privesc numai dimensiunea tehnică şi
tehnologică, viziunea occidentală cuprinde, chiar putem spune că pune accent pe
impactul dezvoltării tehnologice asupra doctrinei militare, văzută din prisma altor
domenii ale vieţii sociale, adică RMA este bazată pe un sistem integrat, un sistem în
care revoluţia informaţională a dus la profunde schimbări sociale. Trebuie să amintim
faptul că istoria ne dovedeşte că, înainte ca noile tehnologii să fie aplicate în domeniul
militar, ele au fost folosite în viaţa civilă, de exemplu calea ferată, sau dinamita.
În concepţia specialiştilor militari americani, RMA în procesul de transformare
a armatei vizează cu precădere trei domenii:
3 Gheorghe Ion Bălăceanu, Revoluţia tehnologică contemporană şi impactul ei asupra potenţialului
militar, Bucureşti, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, 2001, pp. 33-34.
86