STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

separării şi absenţei adevăratului guvern islamic. Noi facem ce spune Allah şi ne
întoarcem la calea islamică care este sursa gloriei şi onoarei, ale cărei legi sunt
potrivite pentru toată omenirea, în toate timpurile şi în toate locurile”. Este oare
această interpretare o incitare la ură şi violenţă? Este vorba de un îndemn la o viaţă
pioasă, departe de tentaţiile şi viciile Occidentului? Realitatea devine este una extrem
de simplă pentru una din părţi: fundamentaliştii islamici sunt în permanenţă în
urmărirea realizării unor misiuni globale: refacerea fostului imperiu musulman,
unificarea lumii musulmane într-o singură naţiune şi redobândirea gloriei lumii
islamice.
Jerrold Post consideră că: „fundamentaliştii nu se percep ca entităţi separate ci
ca simboluri ale Islamului. Fundamentalismul islamic nu trebuie considerat ca un
simplu set de norme politice, care poate fi compromis sau negociat, sau doar ca o
ideologie de genul socialismului ori comunismului, în cadrul cărora tipul liberaldemocratic
de interacţiune socială şi discurs politic este recunoscut.
Fundamentalismul islamic se încadrează într-o altă categorie de conştiinţă politică, în
care identitatea religioasă caracterizează şi determină cadrul normativ şi acţional al
adepţilor, indiferent de caracterul public sau privat al vieţii individului 10 . De
menţionat că, în nici o altă religie, cultul sacrificiului de sine nu este atât de adânc
înrădăcinat ca în religia islamică, chiar dacă clericii musulmani moderaţi susţin că
accederea în Paradis, în urma morţii în luptă cu un necredincios, nu se referă şi la
actele teroriste sinucigaşe.
În controversata lucrare „Ciocnirea civilizaţiilor” 11 , Samuel Huntington
susţine că Islamul renaşte şi se afirmă, el fiind „soluţia pentru problemele moralităţii,
identităţii, sensului şi credinţei”. Ca exponenţi ai unei societăţi democratice şi
„jucători în terenul lumii occidentale” am fi tentaţi să ne revoltăm împotriva autorului
dacă nu am afla în continuare, tot de la el, că islamul nu este soluţia şi „pentru
problemele de justiţie socială, represiune politică, înapoiere economică şi slăbiciune
militară”. Ori, în opinia noastră, perenitatea omenirii şi deci, soluţia ideală se
identifică clar cu lichidarea „înapoierii economice” (prosperitate), a „agresiunii
politice” (asigurarea democraţiei) şi asigurarea „justiţiei sociale” (asigurarea
drepturilor omului), toate reprezentând soluţia occidentală, şi nicidecum cu pretinsa
moralitate (faţă de care avem rezerve că ar fi cumva superioară moralităţii
occidentale), identitate, sens şi credinţă (pe care le respect, dar asupra cărora am dubii
şi care îmi inspiră teamă şi nicidecum atracţie), care reprezintă soluţia islamică.
Democraţia lasă cale deschisă tuturor posibilităţilor, cu o condiţie – să fie ea
aceea care va guverna modul de viaţă al tuturor. Iar, când pentru atingerea scopurilor
se uzează de terorism ca de un medicament minune, este clar că asistăm la un conflict
între democraţie şi terorism. Să ne amintim că Ossama ben Laden le-a cerut
americanilor să se convertească la islam. El a cerut, în fond, globalizare prin
islamizare. Mai recent, preşedintele Iranului, Mahmud Ahmadinejad, proclama
Islamul ca singura religie capabilă să satisfacă moral şi să purifice omenirea; nu s-a
10 Post. Jerrold M: Notes on a Psychodynamic Theory of Terrorist Behavior, Terrorism: An
International Journal, No. 3, 1984
11 Huntington Samuel, Ciocnirea civilizaţiilor, Editura Antet XX Press, Filipeştii de Târg, Prahova,
1997
411