STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

Operaţiile de menţinere a păcii presupun executarea de către forţele militare şi
organizaţiile civile participante a unor misiuni de observare, interpunere şi asistenţă
de tranziţie. Operaţiile de pace au caracter întrunit.
Forţele terestre reprezintă componenta de bază a forţei de menţinere a păcii şi
au capacitatea „să realizeze prezenţa, extinderea, continuitatea şi dominaţia în teren,
să susţină în orice moment toată gama de acţiuni militare, necesare îndeplinirii
scopului propus". Pentru a ataca coeziunea şi voinţa de luptă a adversarilor
(beligeranţilor), componenta terestră aplică trei modalităţi acţionale în desfăşurarea
operaţiilor: descoperirea, fixarea şi lovirea.
Descoperirea presupune localizarea, identificarea şi evaluarea adversarilor sau
beligeranţilor.
Fixarea constă în angajarea adversarilor sau beligeranţilor şi interzicerea
realizării scopurilor acestora, asigurând în acelaşi timp pentru trupele proprii condiţii
necesare trecerii la neutralizarea acestora.
Lovirea presupune folosirea nemijlocită a capacităţii tuturor forţelor şi
mijloacelor, în vederea îndeplinirii misiunilor şi realizării scopurilor operaţiei.
Principala caracteristică a acestor forţe trebuie să fie compatibilitatea şi
interoperabilitatea operaţională cu structurile partenere. Marile unităţi şi unităţile din
cadrul componentei terestre a operaţiei desfăşoară misiuni cu specific militar şi cu
specific non-militar. Misiunile cu specific militar pot fi: separarea forţelor,
supravegherea respectării şi aplicării înţelegerilor, supravegherea retragerilor,
stabilirea zonei de interzicere a armamentului şi tehnicii militare, patrularea în zona
aflată în dispută, depistarea depozitării sau transportului ilegal de armament, stabilirea
culoarelor de circulaţie de-a lungul zonelor de încetare a focului, dislocarea
preventivă a forţelor, observarea, monitorizarea şi supervizarea zonelor de separaţie şi
a acţiunilor forţelor aflate în conflict, stabilirea de zone sigure, garantarea sau
interzicerea libertăţii de mişcare, demobilizarea forţelor aflate în conflict, asistenţa
militară, impunerea de sancţiuni, evacuarea necombatanţilor, protecţia obiectivelor
vitale în zona de responsabilitate, protecţia şi supravegherea taberelor de refugiaţi.
Separarea forţelor este forma tipică a operaţiilor de menţinere a păcii, care
implică poziţionarea forţelor de pace între părţile aflate în conflict cu asentimentul
acestora. Separarea forţelor prin interpunere conduce de la o suprafaţă de separare, la
crearea unei zone tampon.
Supravegherea respectării şi aplicării înţelegerilor se realizează când acordul de
încetare a focului între beligeranţi a fost realizat. Un astfel de acord va implica crearea
de zone tampon, înţelegeri asupra dispozitivului de dispunere a forţelor părţilor,
restricţii de valoare a forţelor, restricţii cantitative ale armamentului şi tehnicii,
monitorizarea înţelegerii de încetare a focului între părţi.
Misiunile cu specific non-militar la care pot participa marile unităţi şi unităţile
din cadrul forţelor terestre sunt de factură umanitară, astfel: servicii medicale,
aprovizionare cu apă, alimente şi alte materiale a refugiaţilor sau a celor blocaţi,
izolaţi şi aflaţi sub ameninţarea forţelor înarmate, facilitarea restabilirii activităţilor
normale în teritoriile unde au avut loc conflicte.
Algoritmul general de acţiune al forţelor terestre este următorul: separarea
părţilor în conflict şi crearea zonei tampon şi de limitare a armamentelor, împiedicarea
15