STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

actorilor de pe scena internaţională se măsura preponderent din punctul de vedere al
dezvoltării potenţialului militar, în etapa actuală creşte rolul tehnicilor şi metodelor
non-militare în procesul realizării intereselor şi scopurilor politice.
I. Evenimente strategice – delimitări conceptuale
Termenul “eveniment strategic“ a devenit în ultimii ani uzual şi face parte din
conversaţiile cotidiene ale liderilor mondiali, fiind argumentul multor congrese şi
seminarii, deciziile luate la nivel naţional şi internaţional ţinând cont de acest nou
concept.
Şi totuşi termenul face obiectul unor neînţelegeri, în special datorită faptului că
“evenimentele strategice“ - ca funcţie şi concept - se găsesc încă într-o stare fluidă,
care nu a permis o definire concretă.
Oamenii definesc frecvent evenimentele strategice prin intermediul câtorva
dintre cele mai vizibile componente ale sale. Ceea ce oamenii nu înţeleg este că
evenimentele strategice au multe aspecte subtile şi greu de pătruns. Evenimentele
strategice sunt esenţiale în lumea complexă de azi pentru a facilita securitatea şi
stabilitatea. Ele implică cercetare, analiză, adoptare de politici, programare,
comunicare şi feedback de la o diversitate de actori statali şi non-statali.
„Evenimentul” reprezintă o „întâmplare importantă, fapt de mare
însemnătate„ 1 , o „întâmplare importantă, remarcabilă„ 2 , sau o „întâmplare
importantă în viaţa socială ori particulară; fapt remarcabil” 3 .
Termenul „strategic” reprezintă ceva „foarte important, esenţial din punctul de
vedere al strategiei” 4, sau “foarte important, esenţial pentru realizarea unui
proiect” 5 .
Plecând de la aceste considerente, apreciem că evenimentul strategic reprezintă
o „întâmplare foarte importantă, un fapt de mare însemnătate”.
Raportând evenimentul strategic la sfera internaţională, putem aprecia că
„evenimentele strategice internaţionale” sunt reprezentate de acele „fenomene sau
întâmplări la nivel internaţional, la care participă actori statali şi/sau nonstatali,
şi în cadrul cărora se iau nişte decizii în vederea atingerii unor obiective
strategice (din punct de vedere al duratei, spaţiului, importanţei etc.)” Acestea sunt
orientate spre atingerea unor obiective importante pe termen scurt, mediu şi lung, care
iau în considerare factorii de interni şi externi precum şi trăsăturile caracteristice ale
mediului internaţional.
Sfera relaţiilor internaţionale nu se reduce la rolul determinant avut de un stat
în evoluţia umană în general, ci are în vedere orice raport ce depăşeşte sfera relaţiilor
interne statale. Din perspectivă doctrinară realistă, nu i-a fost recunoscută calitatea de
1 Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu
Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998.
2 Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986.
3 Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional,
Bucureşti, 2002.
4 Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu
Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998.
5 Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, Bucureşti, 2000.
328