STABILITATE ŞI SECURITATE REGIONALĂ

(Sisteme Aeropurtate de Avertizare şi Control) în vederea disponibilizării mijloacelor
americane pentru acea campanie şi a lansat Active Endeavour, operaţia sa în curs de
desfăşurare care a vizat detectarea, dezorganizarea şi descurajarea activităţii teroriste
în Marea Mediterană. În plus, NATO a fost deseori solicitat să disloce aeronave
AWACS în timpul unor evenimente internaţionale majore, cum ar fi Olimpiadele de
la Atena şi Cupa Mondială de fotbal.
Începând din august 2003, NATO a condus Forţa Internaţională de Securitate
din Afganistan (ISAF), o forţă mandatată de ONU să contribuie la asigurarea
securităţii în capitala Afganistanului, Kabul, şi în jurul acesteia, în sprijinul Autorităţii
Interimare Afgane şi al Misiunii ONU de Asistenţă în Afganistan. ISAF sprijină de
asemenea dezvoltarea structurilor de securitate corespunzătoare, identificarea nevoilor
de reconstrucţie şi instruirea şi înfiinţarea viitoarelor forţe de securitate afgane.
Ulterior, NATO şi-a extins gradual prezenţa prin intermediul înfiinţării aşa-numitelor
Echipe Provinciale de Reconstrucţie (PRT-uri), echipe internaţionale având în
compunere atât personal civil, cât şi militar.
După Summitul Alianţei de la Istanbul din iunie 2004, NATO a început
instruirea personalului irakian în Irak şi a sprijinit dezvoltarea instituţiilor de
securitate pentru a ajuta Afganistanul să-şi construiască forţe armate eficiente şi să
contribuie la propria sa securitate. De asemenea, Alianţa a contribuit la înfiinţarea
unui Colegiu Irakian de Stat Major Întrunit lângă Bagdad, axat pe instruirea în
vederea asigurării conducerii, şi coordonează donaţiile de echipament pentru Irak.
Împreună cu Uniunea Europeană, NATO a sprijinit Uniunea Africană (AU) în
vederea extinderii misiunii sale de menţinere a păcii din Darfur, începând din iunie
2005. NATO a transportat pe calea aerului participanţii la misiunea AU de menţinere
a păcii în regiune şi a asigurat pregătirea Uniunii Africane privind conducerea
comandamentelor militare multinaţionale şi managementul informaţiilor.
În afara operaţilor sale de pace, NATO a jucat un rol din ce în ce mai important
în misiunile de ajutor umanitar. În septembrie 2002, elemente navale şi aeriene ale
NRF au fost puse la dispoziţia SUA, dând curs unei solicitări oficiale de sprijin în
urma pagubelor enorme pricinuite de uraganul Katrina.NRF a fost deasemenea
folosită pentru acordarea ajutorului umanitar în Pakistan, în urma efectelor
devastatoare ale cutremurului din octombrie 2005.
Pe agenda Alianţei apar astăzi noi aspecte. Astfel, NATO trebuie să devină o
organizaţie mai politică şi să realizeze relaţii de lucru reale cu ţările partenere şi
organizaţiile internaţionale relevante care împărtăşesc acelaşi mod de abordare.
Alianţa trebuie de asemenea să-şi îmbunătăţească procesele de planificare a apărării şi
de generare a forţelor, astfel încât capabilităţile să corespundă angajamentelor pe care
şi le va asuma, precum şi să analizeze căile prin care sunt finanţate operaţiile. Iar în
teatru, NATO trebuie să abordeze atât problema restricţiilor impuse de aliaţi în
privinţa folosirii forţelor şi echipamentelor lor, cât şi pe cea a necesităţii asigurării
unor informaţii de calitate. În plus, întrucât solicitarea pentru astfel de operaţii în care
se specializează NATO este în creştere, aliaţii trebuie să decidă dacă, în ce mod şi
când să se implice, inclusiv dacă NRF urmează să fie dislocată.
Această forţă (NRF) este concepută cu scopul de a preveni conflicte sau
ameninţări care provin din escaladarea unor dispute care ameninţă securitatea şi
248