Folclor. Notiuni generale de folclor si poetica populara

5. CATEGORIILE FOLCLORULUI LITERAR 103o mare stabilitate. 90 Aºa se explicã universalitatea basmului în timp ºispaþiu, similitudinea tipologicã pe vaste arii culturale ºi gradul accentuatde stereotipie.Un prim aspect estetic al basmului fantastic îl constituie lumea cutotul particularã creatã în graniþele lui, o lume dominatã de dimensiunifantastice, o lume alcãtuitã din protagoniºti specifici care „nu sunt numaioameni, ci ºi anume fiinþe himerice, animale (…) cu psihologia ºi sociologialor misterioasã,” 91 fondatã pe o ordine proprie a timpului ºi spaþiuluiºi înzestratã cu peisaje ºi obiecte miraculoase. Pendularea între real ºifantastic imprimã naraþiunii un statut artistic particular, determinat de ocauzalitate proprie. Nu existã nici un basm în care elementele pur fantasticesã aparã izolat. În mod aproape constant acþiunea basmelor se declan-ºeazã într-un cadru real ºi reclamã împrejurãri verosimile. Proiecþiilefabuloase apar pe parcursul dezvoltãrii, naraþiunii, începând, de regulã,cu declanºarea conflictului care va fi rezolvat printr-o aventurã eroicã.Statutul universal (antropologic) al acestei lumi implicã, alãturi deelemente preelaborate în culturile primitive, elemente elaborate în evoluþiaulterioarã a basmului, care au devenit universale fie prin manifestareaparalelismului cultural, fie prin interferenþe ºi împrumuturi culturale.Merele de aur, cloºca cu puii de aur, cornul abundenþei, masaîncãrcatã cu bucate alese ce se pune ºi se ridicã singurã, pâinea ce nu seterminã, punga cu bani ce nu se goleºte niciodatã sunt creaþii ale fanteziei,reprezentând un stadiu înaintat de culturã.Fiind creaþie literarã oralã, basmul se realizeazã printr-un cod,printr-o convenþie artisticã ce stã la baza întregii categorii.Structura basmului fantastic confirmã existenþa unui sistem dereguli care guverneazã aceastã structurã la nivel categorial, gradul înaltde stereotipie ºi predictabilitate.Un prim aspect îl constituie structura funcþionalã a basmului ca actde comunicare, marcatã prin existenþa formulelor iniþiale ºi finale careîncadreazã discursul narativ. Deºi convenþionale ºi nelegate semantic deconþinutul particular al naraþiunii, aceste formule privesc raportul protocolardintre povestitor ºi ascultãtori. Rolul lor este întãrit de formulemediane, menite sã asigure continuitatea comunicãrii.90 Pop M. 1976. 264.91 Cãlinescu G. 1965. 9.