Folclor. Notiuni generale de folclor si poetica populara

116 FOLCLOR„Cu turcii se-amestecaDimineaþa pânã-n prânz,Tãia copil tot cu râs:De la prânz pân-la nãmiaz,Tãia copil cu necaz;Când soarele scãpãta,Copilaºul termina.” (Amzulescu, II., 189–190)În alte cazuri, hiperbola vizeazã imensitatea numãrului duºmaniloruciºi sau suficienþa unor gesturi simple prin care se manifestã forþa eroului:„Apoi amândoi se luaªi prin turci se întorceaªi pe toþi cã mi-i tãia.Pe unde Novac mergeaNumai cu cotul cotea,Uliþi printre turci fãcea…ªi turcii aºa picaCum pica vara iarbaCând ajungi cu coasa.” (Amzulescu, II., 16–17)5.4.4. Cântecul epic istoric ºi haiducescSpre deosebire de cântecul eroic, faptele sunt mai aproape de conturullor real. În cântecul haiducesc, accentul cade nu pe conturarea personalitãþiieroului, ci pe relatarea stãrilor sociale care genereazã conflictul.Tot în aceastã direcþie se înscrie, dar cu o situaþie aparte, cântecul istoric.Ca modalitate de realizare el se apropie de cântecul haiducesc.În cântecul epic haiducesc se observã o diminuare accentuatã ahiperbolei definitorie fiind o relatare a faptului cât mai aproape deautentic. Se constatã însã, în unele cazuri, tendinþe de evoluþie a temelorhaiduceºti sau istorice cãtre cântecul eroic, ºi atunci prezenþa hiperboleie mai consistentã. O asemenea tendinþã se manifestã în cântecul luiPintea Viteazul. Balada se deschide cu descrierea unui ospãþ, care nu areproporþiile uriaºe ale petrecerilor din Badiul, Novac ºi Gruia etc., darcare implicã, totuºi, uºoare tendinþe de hiperbolizare:„Sunt voinici o sutã nouã,Voinici de-ai codrului,Puiºori de-ai lotrului.Dintre ei, vreo doisprezece