Folclor. Notiuni generale de folclor si poetica populara

5. CATEGORIILE FOLCLORULUI LITERAR 1295.5.1. Categorii literare ºi muzicaleCântecul liric, ca ºi alte categorii ale creaþiei populare, ºi-a elaboratmoduri proprii de realizare ºi specii cu forme ºi rosturi proprii. În realitateafolcloricã vie, aceste specii nu trãiesc izolat, ci se interfereazã frecventnu numai în interiorul categoriei, ci ºi în afara ei. Legãturile geneticecu poezia de ritual ºi ceremonial au fost constante. Blestemele, depildã, adeseori au trecut în repertoriul liricii nerituale, este cunoscut ºiprocesul de liricizare a bocetelor.Baladele propriu-zise, cântece epice ajung uneori la variante al cãrorcaracter povestitor a fost diminuat în favoarea elementelor lirice. Se produceun proces de dezepicizare, un salt calitativ al cãrui rezultat este onouã categorie. Fenomenul trecerii de la un gen la altul este frecvent înfolclor ºi se datoreºte schimbãrilor de funcþie produse de evoluþia concepþieidespre lume a oamenilor.Încercãrile de delimitare ºi definire a speciilor liricii populare s-auconfruntat de la început cu dificultãþi derivate din diversitatea repertoriuluitematic ºi imagistic, ºi din ambiguitatea criteriilor pe baza cãrorase poate identifica o ordine internã. Primele încercãri, legate ºi de nevoiaordonãrii materialului în colecþii, tind spre o delimitare a speciilor pebaza terminologiei populare, spre diferenþierea unor categorii tematice.Vasile Alecsandri împarte cântecele lirice în doine ºi hore, fãrã sãarate care este de fapt deosebirea între cele douã categorii. G. Dem. Teodorescuaºeazã doinele în rândul cântecelor de dor.În încercãrile ulterioare de clasificare, fundamentate pe conþinut,alãturi de doine ºi hore apar frecvent cântecul ºi strigãturile.Este de menþionat faptul cã în graiurile populare numai cuvântulcântec este cunoscut peste tot. Doina are în graiurile mai vechi o circulaþieredusã ºi capãtã o rãspândire mai mare prin limba literarã.În definirea doinei, B. P. Hasdeu, B. ªt. Delavrancea au înglobat toatecântecele iobãgeºti de rãzvrãtire, cântecele de haiducie, cântecele maivechi de dragoste ºi dor etc., producþii ce în unele locuri se numesc doine,în altele cântece, în altele hori.Folcloriºtii muzicali definesc doina ca „melopee pe care executantulcreatoro improvizeazã într-o nesfârºitã variantã pe baza unor formule ºiprocedee tradiþionale.” 109109 Comiºel E. 1659. 148.