Folclor. Notiuni generale de folclor si poetica populara

5. CATEGORIILE FOLCLORULUI LITERAR 87Priveghitul dureazã de obicei douã nopþi ºi se face pentru a nu lãsamortul singur pentru ca nu cumva sã se întâmple vreun accident, sã cadãluminãrile, sã ia foc etc.Existã în folclor credinþa cã mortul trebuie pãzit ca sã nu treacã prinfaþa lui, pe sub el sau peste el vreun animal, pisicã, câine, gãinã etc. cãcise preface în strigoi.În obiceiurile funerare de altãdatã, priveghitul a fost secvenþa în careneamul celor vii s-a despãrþit de cel mort, care plecase pe calea cea lungã.Priveghiul este un rit pre-creºtin, de separare a neamului celor vii decel mort, înainte de integrarea lui în neamul celor morþi.5.1.3. Poezia descântecelorSpre deosebire de obiceiurile de peste an sau cele legate de momenteimportante din viaþa individului, descântatul nu are un caracter ocazionalºi, ca atare, nu implicã instituirea unui moment ceremonial. Practicarea luieste determinatã de situaþii individuale cu caracter imprevizibil, care depã-ºesc cursul normal al vieþii. Funcþia lui este tocmai aceea de a eliminaimprevizibilul, abaterea de la normal, ºi de a reda vieþii cursul ei firesc.Trebuie spus cã se descântã, de preferinþã, înainte de ivirea zorilorsau seara dupã apusul soarelui, în anumite zile ale sãptãmânii. Aceastãcondiþionare de timp, însã, nu constituie o excepþie, ci þine de caracterulezoteric al ritului ºi de eficienþa lui magicã.Descântecele îºi au originea în cultura primitivã ºi mai ales în manifestãrileei care þin de gândirea magicã orientatã spre scopuri utilitareexprese. Atât în poezia cât ºi în practica descântecului predominã factoricare vorbesc despre strãvechi credinþe magice, despre încercãrile omuluide a supune forþele naturii prin puterea cuvântului ºi a gestului. Mai târziu,peste acest strat primar s-au suprapus credinþele superstiþioase înduhuri ºi sfinþi, derivate din mitologia creºtinã.Dupã opinia lui M. Pop, douã sunt elementele mitice care au condiþionatºi au favorizat apariþia ºi dezvoltarea descântecelor:a) dualismul credinþei într-un geniu al rãului (provocator al bolilor)ºi al binelui. În creºtinism acest dualism se concretizeazã în opoziþiadiavol / dumnezeu;b) credinþa în puterea magicã a cuvântului. 7878 Pop M. 1976. 219.