Folclor. Notiuni generale de folclor si poetica populara

22 FOLCLORtatea reproducerii conþinutului ºi formei creaþiei, adicã „transcriereaexactã a rostirilor locale”, înregistrarea variantelor, a localitãþii.Hasdeu îl numeºte „cel mai de seamã basmolog.” Voluminoasa ºiimportanta sa lucrare, Basmele române (1895) este suma basmelor publicatetimp de o jumãtate de secol, variantele fiind grupate, potrivit graduluide înrudire, în tipuri, subtipuri etc.Un loc de seamã, în perioada ultimelor decenii ale secolului al XIXlearevine ºi lui Teodor Burada (1839–1923). El are meritul de a fi cunoscutºi cercetat obiceiurile de naºtere, cãsãtorie ºi înmormântare la româniidin toate provinciile. În lucrarea Datinile poporului român laînmormântãri (1882) se ocupã pentru prima datã cu bocetele, scoþând înevidenþã valoarea lor literarã ºi de limbã.Culegãtor de basme, snoave, proverbe, Petre Ispirescu (1830–1887),se înscrie în istoria folcloristicii româneºti, ca unul din cei mai de seamãfolcloriºti din secolul al XIX-lea. Este cel dintâi culegãtor al jocurilor decopii. Culegerea de basme Legendele sau basmele românilor (1882),cuprinde 37 de basme, dintre care cel mai frumos exemplar este Tinereþefãrã bãtrâneþe ºi viaþã fãrã de moarte.Printre culegãtorii din Transilvania se numãrã ºi Ion Pop Reteganul(1853–1905) cu cele cinci volume de Poveºti ardeleneºti ºi Gh. Alexici(1864–1936) cu volumul Texte de literaturã poporanã românã (Budapesta,1899) ºi alþii. Amândoi au subliniat însemnãtatea variantelor.Ceea ce caracterizeazã a doua jumãtate a secolului al XIX-lea este multitudineade probleme discutate, crearea unei concepþii ºtiinþifice, tipãrireanumeroaselor colecþii de folclor, reprezentând toate regiunile þãrii, stabilireaunei tradiþii româneºti în spiritul marilor ºcoli folclorice europene.Prima jumãtate a secolului al XX-lea este dominatã de spiritul ºtiinþifical ºcolii lui Ovid Densusianu, de opera lui Nicolae Iorga, de miºcareasociologicã a lui Dimitrie Gusti, iniþiatorul monografiilor rurale, decursurile universitare ale lui D. Caracostea, cercetãtorul baladei româneºti.Imaginea se întregeºte cu creatorul muzicologiei populare, ConstantinBrãiloiu, la care se adaugã opera lui Sabin Drãgoi ºi G. Breazul.Este de remarcat faptul cã interesul scriitorilor pentru creaþia artisticãpopularã sporeºte tot mai mult. Este vorba de Titu Maiorescu, GeorgeCoºbuc, Barbu Delavrancea, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, LucianBlaga, Ion Pillat, Vasile Voiculescu etc.Ovid Densusianu (1873–1938) a preconizat cercetarea folclorului înstrânsã simbiozã cu filologia. Ca ºi pentru Hasdeu, filologia este dupãopinia sa ºtiinþa care poate lumina cel mai bine cãile de cercetare a fol-