Folclor. Notiuni generale de folclor si poetica populara

7. LIMBAJUL POETIC-METAFORIC AL FOLCLORULUI 163Cu pãr de cãmilã,Cu doi dinþi în gurã.” (Din Oltenia)Corelarea rimei cu elemente de conþinut este ilustratã prin secvenþeleevolutive ale unui sentiment, de la evocarea nostalgicã pânã la blestem:„ªtii tu, mândro, cum eramPânã nu ne despãrþeam,Dintr-un mãr ne sãturam,Dorul jos ni-l aºterneamCu dragostea ne-nveleamªi, doamne, bine trãiam.Imperfectul accentueazã nota de nostalgie, de regret. Secvenþa adoua, tot expozitivã, evocã momentul despãrþirii:„Un vânt mare s-a pornitªi pe noi ne-a dezvelitªi pe noi ne-o despãrþit.” (Din Transilvania)Perfectul verbelor sugereazã caracterul ireparabil al rupturii, acþiuneafiind încheiatã, definitivã.Ultima parte este un blestem la adresa celui care a provocat despãrþirea,susþinut de verbe la imperativ:„Cine-aºa vânturi porneºteTunã-l, Doamne, ºi-l trãzneºteªi prin lut îl prãpãdeºte…” (Din Muntenia)Textul ne dezvãluie o construcþie în spiralã, iar secvenþele de conþinutde la punctul iniþial pânã la cel final sunt marcate exact de monorime.ªi în lumina sumarelor exemple se poate afirma cã, rima este un elementesenþial al versului îndeplinind o diversitate de funcþii.Funcþia metrico-organizatoare care presupune delimitarea, de cãtrerimã, a rândului ritmic, în acelaºi timp unirea mai multor versuri în aºanumitelepseudostrofe.Funcþia esteticã vizeazã încãrcãtura emoþionalã a acesteia, corelându-secu rolul ei semantic, muzical.Nicolae Constantinescu concluzioneazã astfel în cartea sa consacratãrimei: „Poezia popularã nu cunoaºte decât rima împerecheatã ºi variantadezvoltatã a acestui tip – monorima –, celelalte moduri de aranjarea rimei, proprii creaþiei poetice culte – rima încruciºatã sau îmbrãþiºatã– fiind strãine poeziei folclorice.” 140140 Constantinescu N. 1973. 187-188.