Folclor. Notiuni generale de folclor si poetica populara

128 FOLCLORtism, pânã la o generalizare liricã de mare profunzime. Versurile de maijos, de exemplu, dezvãluie o stare de profundã meditaþie, un complex desentimente legate nu de împrejurãri concrete, ci de ceea ce este maigeneral în natura omului, de trãirile lui majore, fundamentale, realizândo viziune filozoficã asupra vieþii:„Te lasã, te lasã,Salcie pletoasã,Sã te-apuc cu mâna,Sã-mpletesc cununa,S-o port totdeauna.Te lasã, te lasã,Salcie pletoasã,Sã te bate vântul,Sã sãruþi pãmântul,Sã-mi umbreºti mormântul.” (D.C.S., 146-147)Este cântecul omului care-ºi cautã liniºtea, obosit de mizerie ºi suferinþã:este tragismul unei întregi existenþe.Lirica popularã reprezintã, în contextul culturii folclorice, valorilelirismului individual. Aceastã afirmaþie implicã un anumit risc, pentru cãpare sã contrazicã statutul colectiv al creaþiei folclorice, propriu ºi definitoriupentru fiecare dintre categoriile ei. Contradicþia este, totuºi, numaiaparentã: lirica popularã este, ca ºi basmul, balada sau cântecul ritual, ocreaþie colectivã, definitã prin valoarea generalã a sentimentelor, nãzuinþelorºi intenþiilor exprimate. Chipul concret în care sunt exprimate, atitudineape care omul ca individ o are faþã de cântec, conºtiinþa cã îi aparþineprin toatã puterea de expresie dau însã caracterului colectiv al liriciipopulare un conþinut propriu. În timp ce cântecul ceremonial fundamenteazãatitudini ºi ipostaze ale vieþii colective, cântecul liric merge spresensibilitatea individului, devenind expresia multiplã ºi nuanþatã a vieþii.Astfel se explicã de ce, spre deosebire de cadrul tematic restrâns al poezieiceremoniale, cântecului liric îi este propriu un orizont tematic pe câtde larg pe atât de diferenþiat, capabil sã surprindã toate ipostazele destinuluiindividual, în cele mai variate determinãri ale lui. 108108 Pop M. 1976. 342.