Folclor. Notiuni generale de folclor si poetica populara

9. FOLCLORUL ªI LITERATURA 167În concepþia lui G. Cãlinescu (cel din Istoria literaturii române 1941)folclorul prezintã interes literar numai ca sursã, ca punct de plecare sauimbold al creaþiei culte. Însã, cum Cãlinescu însuºi menþioneazã, o seamãde scriitori „înviaserã”, în anii când acesta îºi construia monumentalasintezã, ºi „alte elemente fabuloase”, îndeosebi de naturã religioasã.Realitatea e cã folclorul literar, aºa cum conchide D. Micu, „fertilizaseºi fertiliza (fertilizeazã în permanenþã) literatura…” 144S-a afirmat, ºi nu fãrã temei, cã în cultura românã folclorul a îndeplinitîn raport cu creaþia literarã cultã rolul exercitat în alte culturi de literaturaclasicã. Literatura românã cultã e pãtrunsã de spiritul creaþiei populare,de palpitul acesteia pânã în cele mai intime resorturi. Structurile eiinclud cu prisosinþã modalitãþi formative ºi tehnici folclorice. În poezie,factura prozodicã popularã apare în unele dintre cele mai rezonante versurieminesciene (Revedere, Ce te legeni?). Spre a nu mai aminti Doinelelui V. Alecsandri! În literatura secolului al XX-lea, metrul popular a fostcultivat de T. Arghezi, L. Blaga, I. Pillat, Ion Barbu etc. Alþi poeþi printrecare Bolintineanu, Coºbuc, Iosif, Goga, Topârceanu, Voiculescu ºi alþii, auvalorificat specii ale folclorului literar (blestemul, doina, cântecul bãtrânesc,descântecul, oraþia de nuntã, bocetul, colinda etc.), au integrat propriilorlimbaje expresii, sintagme, locuþiuni, întorsãturi de frazã specificevorbirii þãrãneºti. Operele lor, ca ºi ale celor anterior numiþi (ºi ale altora,nemenþionaþi) includ motive de basm, de legendã, de baladã, reminiscenþede mitologie. Elemente de acest gen – ºi material folcloric aparþinândaltor categorii ºi specii, ca snoava, proverbul, cimilitura – încorporeazã ºioperele multor prozatori ºi dramaturgi: Odobescu, Hasdeu, Gane, Eminescu,Slavici, Sadoveanu, Galaction, Agârbiceanu, Mircea Eliade – ºi atâþiaalþii. Ion Creangã e însuºi duhul folclorului naþional, încarnat. Chiar ºiavangardiºtii (ºi înaintea lor, simboliºtii) s-au slujit, în felul lor, de folclor– cum însuºi Cãlinescu o specificã, în Opera lui Mihai Eminescu. Prininterpretarea unor situaþii de basm ºi de baladã s-a creat capodopera poezieiromâneºti, Luceafãrul eminescian.144 Micu D. 2000. 16.