Folclor. Notiuni generale de folclor si poetica populara

5. CATEGORIILE FOLCLORULUI LITERAR 133în poezie ca ºi în realitate, un cadru ºi o condiþie a existenþei umane. Permanenþelecadrului natural pãtrund în substanþa lirismului popular cafactori activi, care definesc existenþa ºi trãirile omului, participã la sentimenteleºi acþiunile lui.În lirica de inspiraþie pãstoreascã, de pildã, sentimentul dureros alpustiirii determinate de venirea toamnei este imaginat prin legãnarea„brazilor încetinaþi” :„Sãraci brazi încetinaþi,Voi la ce vã legãnaþi?Cum sã nu ne legãnãm,Când noi singuri rãmânem.” (D.C.S., 133)Versurile care, printr-un paralelism enumerativ, reiau obsesiv sentimentulde „gol”, de despãrþire definitivã, au tonalitatea unui bocet.Acelaºi motiv este adaptat, în unele variante, la un alt cadru situaþional,care schimbã semnificaþia mesajului liric însuºi:„Ce te legeni, plopuleFãrã ploaie, fãrã vânt,Cu crengile la pãmânt?Dar eu cum sã nu mã legãn,Cã ei cã s-au vorovitTrei bãieþi din Baia MareCa pe mine sã mã taieSã mã taie-n trei sfârtaie,Sã mã puie pe trei carã,Sã mã ducã-n Timiºoarã /Sã mã facã-un fus de moarã.” (D.C.S., 144)Faþã de varianta anterioarã, notãm deci un alt cadru de viaþã, o altãsituaþie-eveniment care motiveazã tristeþea, implicând un alt limbaj.Intensitatea sentimentului de jale este potenþatã de presentimentul deznodãmântuluitragic.În alte variante, mai apropiate de expresia eminescianã, aceeaºistructurã motivicã devine expresia unui sentiment liric universal:„Ce te legeni, plopule,Fãrã ploaie, fãrã vânt,Cu vârful tot la pãmânt?– Da cum nu m-oi legãna,Dacã mi-a trecut vremeaªi-a venit iarna cea grea!Vântul bate vãlurele