Folclor. Notiuni generale de folclor si poetica populara

94 FOLCLORProverbele apar ca forme de însuºire esteticã a realitãþii; ele nu reprezintão cunoaºtere teoreticã bazatã pe gândirea strict logicã, deºi uneledin ele se apropie de aceastã modalitate, ci reflectã lumea lucrurilor concretesau particulare, cu scopul de a dezvãlui o semnificaþie mai largã, oînsuºire sau un raport necesar între lucruri.În consecinþã proverbele se comportã ca mici opere literare. Valoarealor esteticã este cu atât mai mare, cu cât formularea este mai aproape desenzorial (de o experienþã directã) ºi cu cât acest senzorial exprimã oidee mai generalã.Proverbele nu sunt folosite niciodatã izolat, ci încadrate într-un contextparticular, verbal sau situaþional. Semnificaþia lor, deci conþinutullor, este determinat ºi de acest fapt. Apariþia unui proverb într-un contextnarativ, duce la îmbogãþirea conþinutului acestuia, prin raportarealui directã la un adevãr general. Cu cât ideea exprimatã de proverb estemai generalã, cu atât semnificaþiile lui practice sunt mai variate ºi maibogate, lucru care se întâmplã în special cu proverbele care pornesc dela observaþii concrete, investindu-le cu valori metaforice. Valoarea proverbuluieste determinatã de expresivitatea metaforei. Anumite proverbepot îmbrãca, prin semnificaþia lor, domenii întregi de viaþã, de la lumeafizicã pânã la dramele interioare ale omului.Zicãtorile, considerate izolat, nu au conþinut ideistic, neformulândadevãruri, ci numai atitudini ºi sublinieri prin metaforã a unor fapte naturaleºi umane. Atitudinea implicatã este de cele mai multe ori reprobatoareºi se manifestã de obicei printr-o ironie faþã de acþiuni ºi comportamenteumane, bazatã pe o anumitã logicã a absurdului („Zile negre”; „Zilefripte; „Soare cu dinþi”). Existã ºi zicãtori care exprimã atitudini pozitive,de obicei aprecieri ale calitãþilor umane („A fi ruptã din soare”; „Ca razelesoarelui”), dar ºi zicãtori neutre, care nu exprimã o atitudine, ci daunumai mãsura lucrurilor („Plouã cu gãleata”; „Cât toate zilele”; „Ca stelelecerului ºi ca nisipul mãrii”). În felul acesta sunt reliefate lucruri care ise par omului exagerate, trezindu-i uimirea. Caracterul hiperbolic al acestorexpresii constituie tocmai modalitatea de exteriorizare a uimirii.Toate proverbele se încadreazã în orizontul vieþii umane, toate vorbescdespre om, chiar ºi cele care filozofeazã despre rostul lucrurilor îngeneral („Tot începutul are ºi sfârºit”; „Soarele rãsare ºi dacã nu cântãcocoºul.”). În proverbe totul este vãzut de om ºi pentru om; mai multdecât atât, în proverbe totdeauna este vãzut omul.Orice creaþie literarã este reductibilã la om; dar existã ºi o poezie anaturii, a lucrurilor, a adevãrurilor filozofice foarte largi. În proverbe,