Folclor. Notiuni generale de folclor si poetica populara

36 FOLCLORlui ºi obiectivã în raport cu conºtiinþa sa.” 45 Acest flux al procesului creativetern a generat polivalenþa termenului de culturã. Cuvântul culturãdobândeºte mereu sensuri noi, câmpul lui semantic fiind când mairestrâns, când mai larg. În raport cu relaþiile contextuale vorbim de culturaprimitivã, anticã, medievalã, modernã, de cultura europeanã, americanã,de cultura viei, grâului, plantelor, de cultura igienicã, sanitarã, sexualã,vestimentarã, cinematograficã, religioasã º.a.m.d. Deci termenul deculturã se referã nu numai la ºtiinþe ºi arte, ci la toate domeniile ºi situaþiileîn care omul a existat într-o relaþie de interacþiune cu mediul.Faþãde realitatea obiectivã, cultura se constituie, aºadar, prin valori elaboratede om, din totalitatea valorilor materiale ºi spirituale create de omenire,ca rezultat al îndelungatei practici social-istorice. Prin urmare, factoruldefinitoriu al noþiunii de culturãîl constituie noþiunea filozoficãde valoare.Creaþia umanã poate fi o creaþie de obiecte, care implicã o anumitãiscusinþã practicã, sau creaþie spiritualã, care implicã iscusinþa minþiiomeneºti. Valoarea înseamnã înregistrarea unui progres evident în realizareabunurilor materiale ºi spirituale. Omul primitiv îºi confecþionauneltele cioplind pietre. Când de la simpla cioplire el a trecut la ºlefuirealor, a creat o nouã valoare: unealta confecþionatã prin ºlefuire constituieun grad mai înalt de culturã, faþã de unealta cioplitã. Deci valoareanu constã în confecþionarea unui nou obiect, ci în elaborarea unui noumodel, mai evoluat ºi mai corespunzãtor cerinþelor umane.În ce priveºte arta, fiecare nouã operã reprezintã o nouã valoare, pentrucã fiecare operã de artã este un nou model, original în raport cu celeanterioare.Omul creeazãvalori ca urmare a unor necesitãþi vitale. Valorile createmodificãînsãexistenþa umanã, implicând în continuare necesitateacreãrii de valori noi, superioare, fapt care stã la baza progresului însuºi.Elaborarea faptelor de culturã, însã, este condiþionatã de particularitãþileprimare ale mediului uman. Pe mãsurã ce mediul însuºi este transformatprin culturã, devenind mai complex, aceastã condiþionare diferenþiatãeste completatãde un determinism intern al structurilor culturale, implicânddeci o evoluþie proprie a culturii aparþinând unui anume mediu sauzone, faþãde alt mediu. De aici, în opinia lui M. I. Herskovits, decurgdouãmari paradoxuri ale culturii:1. cultura, ca achiziþie umanã, este universalã, dar fiecare manifestarelocalã sau regionalã a ei poate fi consideratã unicã;45 Pop M. 1976. 37.