Folclor. Notiuni generale de folclor si poetica populara

7. LIMBAJUL POETIC-METAFORIC AL FOLCLORULUI 147Imaginile vizuale, cromatice sunt concepute cu ajutorul epitetelor,într-un mod folcloric original:„Cojoc dalb pânã-n pãmânt,Pe la guler d-aurit,Pe la poalã d-argintit,Colea jos mânecileScrise-i stele mãrunþele;În mijlocul spatelui,Scrisã-i lunã cu luminãªi în faþa cheptului,Scrisã-i raza soarelui.”(Din Hunedoara)Pentru exprimarea însuºirilor fizice ºi morale cuvântul frumos esteîntrebuinþat cu frecvenþã ridicatã:„Mãi bãdiþã, om frumos”; „Fir de brad frumos”; „Sunt înaltãºi frumoasã…”Sunt frecvente, în textele folclorice, ºi epitetele depreciative: spurcat,necurat, blestemat (îndeosebi în descântece): „Tu spurcate, blestemate…”Epitetul-apoziþie este un alt epitet caracteristic poeziilor populare.Este un fenomen nu numai retoric, ci ºi metaforic. Substantivul (de celemai multe ori la vocativ) este întregit prin epitete. Are rol stilistic în fixareatrãsãturilor portretistice: mândrã, galben, puiºor etc.„Neculaie, pui pãun; Mã bãdiþã, strugur bun; Kira Kiralinã, / Floaredin grãdinã, / rumenã cãlinã…”Cumulul de epitete este utilizat frecvent în balade pentru realizareaportretelor ieºite din comun:„Cu cãciula neagrã-n cap,Cu cãmaºa de bumbac,Cu guleru porumbac,Cu chipu ca de capac, /Cu ismene de fuior,Pe la poale pestricior,Cu chipu ca de bujor.” (Din Muscel)7.1.2. MetaforaÎn legãturã cu geneza metaforei s-au emis diferite ipoteze, printrecare ºi folclorice. În concordanþã cu concepþia arhaicã pronunþareanumelor spiritelor ºi forþelor nocive era de evitat, aceste nume fiind