Folclor. Notiuni generale de folclor si poetica populara

64 FOLCLORle vechi ale obiceiurilor de iniþiere care marcau trecerea adolescentuluiîn rândul maturilor s-au diversificat coborându-ºi ºi mãrindu-ºi etapelede manifestare. În pofida diversitãþii obiceiului, elementele conþinutuluiºi mesajul lui se pot identifica în toate: semnalizarea schimbãrii statutuluiindividului în societate, participarea colectivitãþilor umane la asemeneamomente, recunoaºterea publicã a evenimentului trecerii; realizareaunui cadru festiv memorabil atât pentru individ cât ºi pentru colectivitate,în care se realizeazã trecerea, solidarizarea colectivitãþilor în jurul ºipe motivul evenimentului.Terminarea grãdiniþei ºi intrarea copilului în clasa întâi, terminareaciclului primar ºi trecerea lui în ciclul gimnazial, intrarea tânãrului înliceu ºi mai ales festivitãþile prilejuite de bacalaureat – sunt realizate prinintermediul festivitãþilor concepute „regizate” dupã modelul, „scenariul”obiceiurilor tradiþionale de trecere. Gama acestora este mult mai vastã,dacã avem în vedere unele evenimente de iniþiere în viaþa religioasã aindividului (de pildã prima cuminecãturã, miruirea – la catolici, confirmarea– la protestanþi) în unele formaþii civile ºi profesionale (echipesportive, vânãtori etc.); plecarea recruþilor la armatã, festivitãþile numitede români „fiii satului”, iar în secuime întâlnirile de generaþii care auînceput în anii ’80, devenite azi mari festivitãþi ale colectivitãþilor sãteºti,festivitãþile de pensionare etc.Este un fenomen real al vieþii sociale cã obiceiurile tradiþionale detrecere sunt acele manifestãri folclorice contemporane care ºi-au extinsaria de cuprindere dincolo de societãþile rurale tradiþionale, devenindmanifestãri de folclorism general în viaþa unor întregi comunitãþi sociale,etnice, religioase, profesionale etc.Vechimea obiceiurilor de trecere e diferitã. Cele mai vechi par a fi celede înmormântare sau legate de ritualul morþilor. La început, primitivii separe cã nu fãceau distincþie între moarte ºi somn; înmormântarea în poziþiechircitã, de somn, este un rit primar determinat de aceastã credinþã.Probabil locul al doilea în aceastã evoluþie îl ocupã obiceiurile denaºtere, dezvoltate mai ales în epoca matriarhatului, când cunoaºte omare înflorire cultul femeii mame. Omul trece de la instinctul pur biological perpetuãrii speciei la o conºtiinþã socialã. Trecerea la patriarhat agenerat sentimentul de groazã al pãrinþilor fãrã copii (vezi basmele cuaceastã temã, de pildã, Tinereþe fãrã bãtrâneþe…), aceasta însemnândstingerea numelui ºi dizolvarea neamului.