Folclor. Notiuni generale de folclor si poetica populara

134 FOLCLORªi-mi aduce dor ºi jele,De pe unde-s pãsãrile.” (D.C.S., 145)Ipostaza liricã majorã nu mai este aici „despãrþirea”, ci instituireatoamnei ca factor devitalizator, succesiunea varã /toamnã reprezentândnu o situaþie-eveniment implicatã de activitãþi umane, ci un ciclu permanental naturii.Integrarea naturii în structura imaginarã ºi semanticã a liricii populareimplicã deci, în egalã mãsurã, particularizãri ale cadrului, pânã lalocalizãri concrete.În alte contexte, însã, cadrul natural implicã determinãri mai largi,nuanþate diferenþiat în funcþie de sentimentele sau trãirile semnificate.Legãtura organicã cu codrul, marcatã prin sentimentul înrudirii de sângesau al înfrãþirii, defineºte, în esenþã un mediu prielnic manifestãriilibere a insului uman. Pentru haiduc, de exemplu, codrul nu este numaiun loc de refugiu ºi siguranþã, ci ºi un mediu vital necesar, în care serefac legãturile rupte prin socializarea eroului:„Frunza-n codru cât se þineToþi voinicii trãiesc bine,Iarã frunza dacã-l lasãToþi voinicii merg pe-acasãªi la para foculuiZac de dorul codrului!” (F.A. I., 31)Pentru raportul om/naturã sunt concludente concluziile lui P. Ursache:„În acest stadiu al cunoaºterii empirice, dublatã de alta misticã,omul ºi natura sunt factorii fundamentali care fac schimburi de mesaje.Cã este vorba de un schimb real, ni se pare explicabil, întrucât se amestecãelemente ale empiriei ºi ale imaginaþiei, într-o manierã specificãînceputurilor construirii culturii. Natura nu apare pasivã. Fiind personificatãîn diferite chipuri, ea devine, în mod paradoxal, un factor activemiþãtor de semnale, dar ºi fabricant de semne, fapt relevabil încã dinprimele zile ale Genezei.” 112Pentru îndrãgostiþi, pãdurea este locul ºi, totodatã, martorul împliniriinestingherite a pasiunii erotice:„Pãdure sorã pãdureNeatinsã de sãcure;Nu mã tot spune la lumeC-am iubit pe mândra-n tine.112 Ursache P. 1980. 68.