Folclor. Notiuni generale de folclor si poetica populara

106 FOLCLORpãdurii etc.). Dacã în basme aceste întruchipãri apar ca actanþi cu funcþieepicã determinatã, în legende ele sunt obiect de cunoaºtere imaginarã cufuncþie de semnificare. Legendele mitologice sunt narativizãri ale repertoriuluide strãvechi credinþe populare în legãturã cu aceste întruchipãri.Strãvechii mitologii populare îi aparþin însã, genetic, ºi legendeleetiologice, pe care mulþi specialiºti le denumesc, din aceastã cauzã, totmitologice. Un bogat repertoriu de legende etiologice, cu o tematicã deosebitde variatã, realizeazã o investigare exhaustivã a universului fizic,cuprinzând cerul ºi podoabele lui, vãzduhul cu fenomenele lui tulburãtoareºi, mai ales, pãmântul cu formele lui ciudate de relief. La acestea seadaugã legendele despre om însuºi, despre aspecte care caracterizeazãexistenþa lui materialã ºi spiritualã.Legendele istorice mai puþin numeroase, exprimã, în esenþã, atitudiniadmirative ale maselor faþã de personaje ºi evenimente istorice sau faþã deeroi populari, în special haiduci. Povestirile pe care I. Neculce le adunã înO samã de cuvinte atestã cã tendinþa de interpretare legendarã a evenimenteloristorice memorabile este veche ºi specificã mentalitãþii folclorice.Legendele hagiografice se apropie, ca modalitate de legendele propriu-zismitologice, bazându-se însã pe o mitologie creºtinã autohtonizatã.Ele sunt de provenienþã cãrturãreascã sau apocrifã cuprinzând povestiridespre vieþile sfinþilor sau despre personaje biblice. Unele dintre ele,cãpãtând o rãspândire mai largã în circuitul oral, au fost puternic transformatede imaginaþia popularã, contrar semnificaþiilor creºtine originare.Prin intermediul lor, unele personaje biblice, mai ales Sfântu Petru,au devenit, cu timpul, personaje de snoavã, punându-se pe seama lorîntâmplãri comice.5.3.6. SnoavaSnoava este genul folcloric care reprezintã umorul popular. Ea esteexpresia înþelepciunii practice a omului simplu, a modului în care judecãel viaþa ºi lumea înconjurãtoare, o înþelepciune manifestatã însã pringlumã, prin vorba de duh. În mentalitatea popularã, comicul are o dublãvalenþã: pe de o parte el reprezintã o expresie mascatã a isteþimii ºi inteligenþeiomului simplu, pe de altã parte, un mod de satirizare a defectelormorale ºi a nedreptãþii sociale.Prima modalitate este specificã bogatului ciclu al snoavelor desprePãcalã ºi Tândalã. Sub aparenþa prostiei, eroul popular dezvãluie, prin