Folclor. Notiuni generale de folclor si poetica populara

6. REPREZENTAREA SPAÞIULUI ªI TIMPULUI 141În folcloristicã ºi etnografie problema timpului a fost aproape înîntregime ignoratã. Folcloriºtii ºi etnografii au avut un interes deosebitpentru materialul în sine ca produs al culturii populare. A fost cercetatmai ales produsul creaþiei populare ºi nu procesul acestei creaþii.Problema timpului constituie o temã a filozofiei populare.Timpul ca ºi spaþiul este tot o dimensiune a modului de reprezentarea lumii ºi vieþii ºi un factor determinant al culturii populare. Ritmulnaturii, desfãºurarea evenimentelor, a vieþii omului ºi a tuturor actelorzilnice se produc în timp, dar în alt orizont ºi condiþii, cu alte semnificaþiidecât acelea pe care le cunoaºtem ºi folosim obiºnuit.Þãranul de pretutindeni a privit ºi priveºte cerul pe care îl cunoaºteatât de bine, socoteºte ºi el cum merge timpul, face calcule ºi totuºi gândeºtetimpul într-un chip deosebit. Între timpul sãu ºi al nostru existã odeosebire de calitate ºi de sens. Este vorba în primul rând de alte raporturiîn câmpul de activitate a omului; mai mult decât atât, între timpul aºacum îl gândeºte ºi trãieºte þãranul ºi timpul nostru pozitiv fizico-matematiceste o deosebire de structurã ºi sens, de naturã.Societatea urbanã considerã timpul ca o entitate uniformã, mãsurabilãcu aparate, o mãrime alcãtuitã din pãrþi egale, omogene ºi succesive,ceea ce înseamnã o concepþie abstractã, omogenã ºi cantitativã a timpului.În satul tradiþional omul nu a cunoscut un astfel de timp. Timpul încomuniunile rurale nu este abstract, fãrã chip ºi monoton ca timpulmatematic, ci dimpotrivã este concret, cu înfãþiºãri variate. Þãranul gândeºte,lucreazã ºi simte timpul într-un mod ºi într-un sens aparte: timpulpentru el are calitate. El ºtie cã toate lucrurile au timpul lor ºi cã ordonareaîn timp a activitãþilor omului este o necesitate. Nu se poate facenimic la întâmplare, nimic fãrã sã aibã un punct de sprijin ºi de reper înmãrimile ºi calitatea timpului. Þãranul când judecã, fiind prins de concretºi cotidian, vede în fenomenul „timp” un regulator: „Toate lucrãrilese fac la timp.”Timpul în satul arhaic nu rãmâne numai un fenomen cu caracterpractic. Omul simte interior cã fãptura sa existã în timp, ºtie cã s-a nãscutla o datã oarecare, cã trãieºte în prezent ºi cã zilele ce urmeazã îlpoartã pas cu pas cãtre un viitor care se încheie în moarte. Aceeaºi starede lucruri o vede ºi în jurul sãu: cursul ce urcã ºi coboarã al vieþii oamenilor,animalelor ºi plantelor. Iatã patetica mãrturisire a unei þãrãnci de60 de ani din judeþul Gorj):„Faci o hainã ºi sã trece, faci o casã ºi sã trece; toate sã trec ºi de facio-mpãrãþie.