Folclor. Notiuni generale de folclor si poetica populara

82 FOLCLORde femeile care cântau cântecul. În cimitir era aºezat la capul mortului ºilãsat acolo pânã se usca ºi cãdea.La maghiarii din Secuime acest obicei se practicã (ex., Sândominic,Tomeºti, Armãºeni, Plãieºii de jos etc.), la înmormântarea tânãruluidecedat. Se aleg patru brazi de mãrimea pomului de crãciun, se împodobesccu panglici albe, se poartã în convoi de tineri de acelaºi sex cu decedatul,în dreptul celor patru colþuri ale sicriului, apoi se înfig la celepatru colþuri ale mormântului. Vârfurile lor sunt întoarse ºi legate cupanglicã neagrã, marcând întreruperea unei vieþi tinere. 76La români, cântecul bradului are o tematicã relativ unitarã pe întregteritoriul lui de rãspândire. Varianta de mai jos a fost publicatã de C.Brãiloiu.„Bradule, bradule / Cin þi-a poruncit / De mi-ai coborât / Dela loc pietros / La loc mlãºtinos, / De la loc cu piatrã / Aiceala apã?/ Mie mi-a poruncit / Cine-a pribegit, / Cã i-am trebuit/ Vara la umbrit, / Iarna la scutit. / La mine-a mânat /Doi voinici din sat / Cu pãrul lãsat / Cu capu plecat, / Curoua pe faþã, / Cu ceaþa pe braþe, / Cu berde la brâu, / Cucolaci de grâu, / Cu securi pe mânã, / Merinde pe-o lunã. /Dacã eu ºtiam, / Nu mai rãsãream. / Eu de-aº fi ºtiut / N-aºmai fi crescut. / ªi ei au plecat / Din vãrsat de zori, / De lacântãtori, / ªi ei au umblat / Vãile cu fragii, / ªi munþii cubrazii, / Pânã m-au gãsit, / Bradul cel pocit. / Pe min m-auales, / Pe izvoare reci, / Pe ierburi întregi, / Pe cracã uscatã, /De moarte lãsatã. / Ei când au venit, / Jos au hodihnit, / Auîngenunchiat, / De amândoi genunchi / ªi s-au închinat. /Iarã s-au sculat, / Cu securea-au dat, / Jos m-au doborât, /M-au pus la pãmânt. / ªi ei m-au luat, / Tot din munþi înmunþi / Prin brãdui mãrunþi. / Tot din vãi în vãi / Prin brazimãrunþei, / Dar ei nu m-au luat / Ca pe alte lemne, / Ci eim-au luat / Tot din vale-n vale, / Cu cetina-n vale, / Sã lefiu de jale, / Cu poale lãsate, / A jale de moarte. / Eu dacãºtiam, / Nu mai rãsãream, / Eu de-aº fi ºtiut / N-aº mai ficrescut. / Când m-au doborât, / Pe min’ m-au minþit, / C-auzis cã m-or pune / Zânã la fântânã / Cãlãtori sã vinã. / ª-auzis cã m-or pune / Tãlpoaie la casã / Sã mã ºindrileascã /Cu ºindrilã trasã. / Dar ei cã m-au pus / La mijloc de câmp,76 Balázs L. 1995. 141-142.