Folclor. Notiuni generale de folclor si poetica populara

146 FOLCLORVom parcurge, aºadar, câteva aspecte, legitãþi ale poeticii folcloricemanifestate în planul expresiei ºi al conþinutului, urmãrind modul lorparticular de realizare-manifestare generate de unul dintre caracterelefundamentale ale folclorului – oralitatea. În esenþã vom urmãri în aceastãsferã a culturii cum un simplu cuvânt este în stare sã declanºeze mutaþiisemantice ºi o adâncã sensibilizare a comunicãrii.7.1. Tropii7.1.1. EpitetulEpitetul nu apare cu mare frecvenþã. Existã însã o specie în care epiteteleabundã, chiar se vorbeºte de o risipã de epitete. 132 Este vorba dedescântece. Descântãtorul necunoscând originea, natura, categoria rãului,din precauþie el înºirã toate posibilitãþile. Predominã cele referitoarela culori, ele fiind cele mai izbitoare:„Gãlbenare albã, neagrã, roºie, verde, vânãtã, viorintã, galbenã…de99 de feluri.”Enumeraþia devine adeseori o monotonã obsesie care are, fãrã îndoialã,rãdãcini magice:„Douã muieri negreCu doi oameni negri,Sãmãnarã la grâul negruSecerarã grâul negruªi legarã grâul negruÎn funie neagrãªi prinserã boi negriLa un car negru…” (încã 13 versuri).De origine evident folcloricã este forma superlativã a epitetului obþinutãprin genitivul popular:„Eram floarea florilor,Drãguþa feciorilor.” (Din Sãlaj)De nuanþã de superlativ pentru a denumi însuºiri neobiºnuite suntfolosite epitetele prea curate, dalb (culoare prin excelenþã imaculatã):„Trei fete prea curate, / sã vã duceþi la fântâna lui Adam.”„Pãsãricã dalbã-n pene”; „…brazdã neagrã / ªi rãsare pâinedalbã.”132 Bîrlea O. 1979. 40.