Folclor. Notiuni generale de folclor si poetica populara

96 FOLCLOROdatã aceastã funcþie pierdutã, ghicitorile devin un semn al înþelepciuniipopulare ºi un joc distractiv în acelaºi timp.Ca limbaj închis ghicitorile presupun un anumit tipar de gândire ºiun anumit sistem de metafore, înrãdãcinat în conºtiinþa inºilor folcloriciºi, deci, la îndemâna lor. Nu este deci numai un joc de inteligenþã, ci ºiun examen al însuºirii orizontului de cunoºtinþe al colectivitãþii, al integrãriiindividului în modul colectiv de gândire.Ca ºi în proverbe, imaginile artistice care stau la baza ghicitorii izvorãscdin experienþa de viaþã a poporului.Ghicitorile nu rãmân strãine de stãrile afective ale omului, de sensibilitatealui, de atitudinea lui faþã de viaþã, faþã de lume. Metafora implicãadeseori în ghicitoare o atitudine faþã de obiectul propus: sensibilitate esteticã(„Ce apã e-n lume fãrã nisip – Lacrimile”), intuirea frumuseþii umane,atitudini faþã de viaþã („Am douã mere negre / Peste lume aruncate / Carevãd multe pãcate – Ochii”). Comicul, cu sau fãrã intenþii satirice, ironice,nu e strãin nici el de ghicitori: „Opa-tropa prin obor / Op ºi eu cu capul gol(Mãmãliga)”; „Pe o vale adâncã / Se vaitã un popã de brâncã (Dovleacul)”.Metafora, în ghicitori, este o îmbinare de inteligenþã ºi simþ estetic,relevând o capacitate asociativã deosebit de dezvoltatã. Aristotel defineaghicitoarea ca o metaforã bine realizatã. Pentru Tudor Vianu, ea este oalegorie deschisã, pentru cã termenul propriu nu este nici exprimat, niciînchis, ci trebuie aflat printr-un efort mental. 86Calitatea ghicitorilor constã atât în valoarea metaforei, cât ºi în efortulpe care îl cere pentru a fi dezlegatã. Iatã de ce se recurge la asocierilecele mai puþin dezvoltate care nu sunt pur spontane, ci presupun unproces logic. Creatorul ghicitorii trebuie sã aleagã termenul figurat în aºafel încât sã prezinte asemãnãri care sã facã posibilã dezlegarea, dar caresã-l ºi inducã în eroare pe cel cãruia i se propune acest lucru:„Stejar verde / Vârfu-i roºu (Bujorul).”„Roº e, / Mãr nu e / Pãturi sunt / Plãcintã – nu-i (Ceapa).”„Am o puicã: Amuº îi albã, amuº îi neagrã (Ziua ºi noaptea).”„Licuricii zãrilor / În adâncul mãrilor (Stelele).”Bogãþia imaginaþiei asociative a poporului este verificabilã prinnumãrul mare de metafore-ghicitori care se referã la acelaºi obiect.Diversitatea metaforelor prin care sunt reprezentaþi, de exemplu, ochii,ne îndreaptã spre cele mai variate domenii ale existenþei fizice sau alerealitãþii umane:86 Vianu T. 1957. 115-116.