Folclor. Notiuni generale de folclor si poetica populara

4. COORDONATE STRUCTURALE ALE FOLCLORULUI LITERAR 53„Împãratu stãpâneºte,Împãratu foloseºte.”4.1.5. Structuri compoziþionaleLimbajul poetic popular a elaborat, atât pentru poezie cât ºi pentruprozã structuri compoziþionale, modele proprii fiecãrei categorii. Structurilecompoziþionale sunt determinate de funcþia categoriei folclorice încare se realizeazã ºi de tematicã. Ca atare, ele au caracter de invariante,aparþinând sistemului gramatical al literaturii orale.Poezia colindelor, de pildã, ca poezie de urare, are pe plan sintagmatico structurã ternarã, partea de început cuprinzând punerea în situaþie,partea centralã – miezul alegoric al colindei, iar partea finalã – urareaindirectã, alegoricã.În naraþiunile populare, de asemenea, sunt identificabile, prin analizã,elemente semnificative cu funcþie proprie, care se coreleazã între eleºi care, dincolo de aspectul concret al subiectelor, constituie tiparele,modelele cu care opereazã genul. Formulele de început, de sfârºit, formuleleinterne, mediane (de care am vorbit mai înainte), corelate cumotiveme, pe plan sintagmatic ºi paradigmatic pot duce la sesizarea legilorinterne de structurare a naraþiunilor orale. Asupra situaþiei elementelorcompoziþionale ºi a motivemelor vom reveni cu ocazia discutãriicategoriilor folclorice concrete. Ceea ce se poate concluziona acum estefaptul cã cercetarea structuralã a literaturii orale pune probleme multipleºi complexe, cã accentul trebuie sã cadã pe semanticã, pentru a desprindesistemul semiotic ce stã la baza creaþiei poetice orale.4.2. Prototip ºi varianteAccepþiunea noþiunii de variantã este deosebitã în poezia cultã faþã depoezia popularã. În poezia cultã, variantele premerg forma ultimã, definitivã,ºi sunt importante pentru înþelegerea laboratorului artistic al creatorului.De cele mai multe ori, ele nu intrã în circulaþie. În cercetarea poeticãse opereazã numai cu forma definitivã. Exemplul elocvent ni-l oferã, înacest sens, cele cinci variante ale poemului Luceafãrul de M. Eminescu.În poezia popularã, fiecare variantã are o serie de variante care i-aupremers, dar care nu sunt forme de pregãtire a unei forme finale, fiecaredin ele reprezentând, pentru momentul în care sunt actualizate, o anumitãfinalizare. Varianta constituie deci un moment independent, care poate