Folclor. Notiuni generale de folclor si poetica populara

148 FOLCLORtabu. 133 Dar fiindcã referinþele la acestea erau inevitabile, nu era posibilãdecât calea cuvintelor aluzive la unele însuºiri sau forme de manifestareale acestora. Aceastã necesitate a dus la naºterea transferului metaforic,prin care o fiinþã sau un lucru primea alt nume, convenþional.Celãlalt mobil care a dus la fãurirea vorbirii metaforice a fost ghicitul,instituþie arhaicã cu rosturi rituale în trecutul îndepãrtat al omenirii.Ghicitul mai era ºi o modalitate de a verifica ºi consemna maturitateacuiva. În lumea arhaicã, trecerea de la adolescenþã la bãrbãþie era verificatã,în cadrul riturilor de trecere, pe douã cãi: probe de putere fizicã ºiîndemânare, ºi probe de înþelepciune prin rezolvarea unor enigme voalatesub formã de ghicitoare.Metafora are o prezenþã inegalã în categoriile folclorice. Existã însãdouã specii care se hrãnesc aproape cu exclusivitate din metaforã: proverbeleºi zicãtorile, apoi ghicitorile. Unele noþiuni se desfãºoarã pe oscarã de locuþiuni metaforice, sinonimice.Despre beat se spune cã: „ºi-a stropit mãseaua, umblã cu ochii logodiþi,umblã pe douã cãrãri, a fãcut burta butie ºi gura pâlnie, are sãmânþãde vorbã”etc.Fuga –„îºi luã picioarele pe umere, îºi luã tãlpãºiþa, se ºterse dincale”etc.Despre cineva care a fost înºelat – „l-au potcovit, l-au îmbrobodit, l-atras pe sfoarã, l-a purtat de nas, a umblat cu mâþa-n sac” etc.Despre sãrac – „n-are dupã ce bea apã, lipit pãmântului, ajuns lasapã de lemn, viaþã cârpitã cu aþã, n-are cenuºã-n vatrã, n-are nici mâþãla casã” etc.În cazul proverbelor captiveazã metaforele în care formularea eneaºteptatã, cu enunþarea plasticã ºi drasticã a realitãþii, adicã a celuilaltsens: „Cu lingura îmi dai ºi cu coada îmi scoþi ochii; Nici din câne slãninã,nici din cãþea smântânã; Precum e sfântul, aºa ºi tãmâia.”Proverbele ca „A aruncat cu scalda ºi copilul”; „Babã bãtrânã cu dinþiide lânã”; „Arde moara ca sã prãpãdeascã ºoarecii” – ilustreazã putereade imaginaþie menitã sã transfigureze principiile abstracte ale condiþieiumane. Sunt autentice creaþii poetice. Superioritatea proverbelorpopulare faþã de maximele cãrturãreºti culte constã tocmai în lipsa metaforelorîn acestea din urmã, pentru care sunt greoaie ºi anoste.Unele ghicitori sunt monometaforice: „Nouã fraþi într-un cojocîmbrãcaþi (Usturoiul); Un moºneag cu barba în pãmânt (Ceapa)”, dar133 Vianu T. 1957. 22.