Folclor. Notiuni generale de folclor si poetica populara

130 FOLCLORPentru doinã sunt tipice urmãtoarele elemente muzicale structurale debazã: scara unitonalã, uneori redusã la un numãr mic de sunete, formulemelodice tipice, ritm liber nesimetric, execuþie într-o miºcare tãrãgãnatã,formã arhitectonicã liberã, emisiune vocalicã specificã, diferitã de la oregiune la alta. Dar chiar dacã existã o definire a doinei ca realizare muzicalã,din punct de vedere al „conþinutului sufletesc, ca ºi al formei de artãpoeticã, doina nu se poate defini clar ca specie a cântecului popular.” 110Versul nu este definitiv legat de o melodie, de obicei un text circulândpe mai multe melodii, dupã cum o melodie poate primi mai multetexte. Numai cântecele noi sau cântecele adoptate din alte melodii folcloriceori din creaþia profesionalã circulã cu melodiile lor proprii. Îmbinareaversurilor cu melodia nu este totuºi arbitrarã. Ea se face pe baza afinitãþilorexpresive ºi a concordanþelor structurale.5.5.1.1. Cântecul de leagãnCântecele de leagãn se interpreteazã cu un scop bine determinat,liniºtirea ºi adormirea copilului, ºi sunt legate de circumstanþe preciseale vieþii de familie. Prin melodica de mare vechime ºi prin realizareapoeticã, ele formeazã o specie aparte a liricii populare, la graniþa dintrelirica ritualã ºi cea profanã. Unele elemente de formã le apropie de cântecelede copii. Tematic aparþin marelui complex al cântecelor ce oglindescrelaþiile de familie. Mamele îºi exprimã dragostea pentru copiii lormici, dorinþa de a le asigura o copilãrie liniºtitã ºi o viaþã fericitã. Ardoareacu care este exprimatã aceastã dorinþã imprimã cântecului de leagãnaspect de incantaþie sau de urare.Prin funcþie, cântecul de leagãn are deci aparenþa unei incantaþiimagice pentru adormirea copilului; prin conþinut, el vorbeºte desprecursul normal al destinului individual, în termeni definitorii pentruviziunea folcloricã asupra vieþii. Se desprinde, din substanþa lui, un anumitsentiment al predestinãrii insului uman, nu unor întâmplãri fatale,ci unor norme ºi praguri ale vieþii care constituie chiar rostul existenþeitelurice. Mama îi doreºte copilului sã creascã mai uºor ca sã poatã muncisau sã o ajute la boalã; ºcoala ºi armata sunt incluse în circuitul obligatoriual vieþii, în rând cu maturizarea ºi cãsãtoria:„Frunzã verde solz de peºte, / De te-ar putea maica creºte, /Liu, liu, liu, liu, nani, nani / / Doarã-i creºte mai uºoru, / Sãte vãd umblând în casã, / Sã ºezi cu mama la masã, / Sã110 Papadima Ov. 1968. 40.