Folclor. Notiuni generale de folclor si poetica populara

164 FOLCLOR8. Simbolul în poezia popularãÎn capitolele anterioare am semnalat câteva simboluri, chemate sã fiemijloace de comunicare fie în poezia enigmaticã, aforisticã, fie, îndeosebi,în poezia eroticã ºi de ceremonial. Astfel, la înmormântãri, deexemplu, în locul celui decedat (flãcãu sau fatã) este jeluit bradul; lanunþi este evocatã cãprioara, floarea, în locul miresei, dupã cum încolinda pentru fecior apare învãluit în mit ºi legendã cerbul, leul etc.Cântecele populare maghiare sunt deosebit de bogate în simboluri floraleºi ornitologice. Bradul de nuntã, de asemenea, are un conþinut simbolisticcomplex. În baladele populare (ºi legende) maghiare ºi româneºti,îndrãgostiþii nefericiþi sunt simbolizaþi prin soare ºi lunã, prin pomi sauflori ale cãror vârfuri se îmbrãþiºeazã sugerând dragostea invincibilã adouã fiinþe care s-au iubit cu adevãrat.Cu intenþia de a lumina puþin altfel decât o fac interpretãrile academiceºi de a apropia de folclorul literar termenul ºi noþiunea de simbol,considerãm oportun momentul sã invocãm ºi sã comentãm câteva gânduridin opinia lui T. Burckhardt. Cercetãtorul ºi teoreticianul elveþianconsiderã cã simbolurile provin din mituri. 141 Termenul grecesc symbolonderivã din verbul szüm-boleo, însemnând „a uni ceva, a alãtura, aasocia” (ceva cu ceva.)În mituri sunt reprezentate legitãþi ºi procese interne ale existenþei,ele fiind obiectivate în simboluri, adicã în imagini cu semnificaþii superioare,majore. Miturile reflectã stãri ºi forþe impersonale sau parapersonale,considerã Burckhardt.Miturile ºi simbolurile deschid perspective mai largi. Ele reflectã existenþanu din perspectivã umanã, ci a eternitãþii. Miturile ºi simbolurile suntatemporale pentru cã originea lor nu se leagã de timp (deºi nu se poate nicinega aceastã legãturã), în centrul lor stând un nucleu metafizic etern.Desigur, miturile interpretate astfel sunt strãine de lumea modernã,existenþa fiind demitizatã de esenþa ei superioarã, ea fiind înlocuitã de olume dezrãdãcinatã, diabolicã. Or diabolicul este negarea dumnezeiescului(dia-bolosz este antonimul cuvântului sym-bolon ºi înseamnã„desparte, separã, provoacã discordie”). Lumea diabolicã desparte lucrurilede semnificaþia lor înaltã, sacrã. Lumea modernã, afirmã Burckhardtnu cunoaºte, în esenþã, semnificaþia simbolurilor, adicã sensul metaraþionalal îngerilor, zeilor, infernului, satanei etc. Lipsa limbajulului simbo-141 Burckhardt T. 1995. 7.