Folclor. Notiuni generale de folclor si poetica populara

66 FOLCLORle folclorist francez Arnold van Gennep, în lucrarea sa Les rites de passage(Paris 1909).La obiceiurile legate de momentele importante ale vieþii omului,interesul îndeplinirii obiceiului cãdea înainte de toate asupra individuluiºi familiei lui, considerând familia ca entitate care reprezenta întregulgrup social interesat de viaþa fiecãrei familii în parte. Deci familia nutrebuie privitã, în colectivitãþile tradiþionale, în sensul restrâns al legãturiidintre pãrinþi ºi copii, ci în sensul larg al tuturor înrudirilor familiale,atât pe linie de sânge cât ºi prin încuscrire, prin cumetrie.Riturile ºi ceremoniile de trecere, spune Arnold van Gennep, însoþescorice schimbare de loc, de stare, de situaþie socialã ori de vârstã. Prin ideealor fundamentalã ºi prin forma lor generalã ele sunt copiate întocmaidupã trecerile din naturã, de pildã trecerea peste cursul unui râu mare deºes, peste o strâmtoare, peste pragul unei case sau al unui templu, trecereadintr-un teritoriu în altul. Ele comportã în chip regulat trei stadii: aldespãrþirii, al aºteptãrii ºi al integrãrii în noul loc. Altfel spus, se realizeazãdespãrþirea de vechea stare, trecerea propriu-zisã ºi integrarea în nouastare, marcate de rituri de despãrþire, rituri de separare, rituri de integrare,agregare. Cele trei stadii se realizeazã diferit la diferite popoare.Riturile de trecere se organizeazã dupã o anumitã gradaþie pe carevan Gennep o numeºte secvenþã. Acest caracter de secvenþã apare clar înceremonialul cãsãtoriei în care tinerii trec gradat, pas cu pas, de la stareade celibatari la cea de cãsãtoriþi.Întreaga duratã a existenþei individuale este organizatã deci, conceptual,în trei mari etape, marcate ceremonial: naºterea, cãsãtoria, moartea.Cele trei mari momente sunt realitãþi inevitabile ale existenþei individuale,date definitorii ale ei, ele fiind însã reinterpretate la nivelul uneigândiri imaginare, care implicã plenar alegoria ºi mitul.5.1.2.1. Poezia riturilor de naºtereNaºterea este, din punct de vedere biologic ºi social, un început. Înobiceiurile legate de naºtere, elementele folclorice nu au fost niciodatãspectaculoase. Pe lângã interdicþii ºi indicaþii sau rânduieli care trebuiauîndeplinite ºi care începeau când femeia era însãrcinatã, apãreau o seriede rituri propiþiatorice (adicã productive). Apoi, chiar din momentulnaºterii se practicau acte de propiþiere pentru noul nãscut. Prima urare,îndatã dupã naºterea copilului, o fãcea moaºa ºi o repetã, de fiecare datã,când noul nãscut este în faþa unui act care i se întâmplã pentru primaoarã, de pildã prima înbãiere. Un exemplu de urare de acest gen: