Folclor. Notiuni generale de folclor si poetica populara

5. CATEGORIILE FOLCLORULUI LITERAR 71Într-una din variantele publicate de G. Dem. Teodorescu putem distingecel puþin douã secvenþe mari, dintre care prima relateazã vânãtoareaalegoricã, iar cea de a doua reprezintã o descriere aluzivã a unor secvenþedin ceremonialul nunþii. Aceastã descriere aluzivã apare însã ºi înprimele versuri ale poemului, un fel de formulã introductivã dialogatãcare evidenþiazã un conflict între tabere (familia mirelui ºi cea a miresei):„– Bunã dimineaþa cinstiþi socri mari!– Mulþãm dumneavoastrã, bãieþi militari!– Dar ce umblaþi, ce cãutaþi?– Ce umblãm, ce cãutãm?– La nimeni n-avem seama sã ne dãm.Multe mãri am trecut multe þãri am bãtutªi oraºe ºi sate de departe am colindat,ªi nimeni seama nu ne-a luat.– Cine sunteþi dumneavoastrãSã ne luaþi, seama noastrã?Dar…fiindcã ne întrebaþi,Sã ne lãsaþi cu încetul cu-ncetiºorul,Sã ne dãm cuvântul, cu adevãrul,Cã de multe ce sunt, ºi dese,Nu le putem spune alese.” (F.A., II. 156)Formula dialogatã ne introduce de la început în caracterul dramatical ceremonialui. Nunta apare ca o dramã care dezvãluie un conflict întrecele douã familii. Istoric, conflictul a fost real (cãsãtoria prin rãpire), arãmas multã vreme real pe plan economic (conflict de zestre) ºi continuãsã rãmânã pe plan moral. În dezvoltarea ceremonialului, conflictul adevenit un element al spectacolului.Alegoria vânãtorii este proiectatã pe un plan fabulos; cel care vâneazãeste „tânãrul nostru împãrat”, cu atributele de voinicie ºi de perfecþiunefizicã ale eroului din colindele de flãcãu. Ca sã plece la vânãtoare, eladunã oaste mare, din grãniceri, fii de boieri din cei mai mari.Alegoria vânãtorii fabuloase include cãutarea soþiei care este unmotiv cu rezonanþe folclorice, larg prezent atât în basme, cât ºi în cânteceepice de facturã veche; apoi gãsirea soþiei; cererea soþiei. Cãutareasoþiei (vânãtoarea) se efectueazã într-un peisaj absolutizat:„…alergarãm / de vânarãm / munþii / cu brazii / ºi cu fagii, /cerul / cu stelele, / câmpul / cu florile / dealul / cu podgoriile/ vâlcelele / cu viorelele / ºi satele / cu fetele.” (F.A., II. 157)