Vol II.pdf

(b)
(c)
diagonal pe marginea inferioară;
plat pe partea corpului.
6.3.5.3.4 Când eşantionul trebuie să fie lăsat în direcţia solicitată, se acceptă ca din motive aerodinamice
impactul să nu poată avea loc în direcţia respectivă.
6.3.5.3.5 Urmare seriei de încercări la cădere corespunzătoare, nu trebuie să existe scurgeri din
recipientul (recipientele) primar(e) care trebuie rămână protejate de către materiale de
amortizare/absorbante în ambalajul secundar.
6.3.5.3.6 Pregătire specială a eşantioanelor pentru încercarea la cădere
6.3.5.3.6.1 Carton - Încercarea prin pulverizarea cu apă
Ambalaje exterioare din carton: Eşantionul trebuie să fie supus unei încercări prin pulverizarea
cu apă care simulează expunerea la precipitaţii de aproximativ 5 cm pe oră, timp de cel puţin o
oră.
Acesta trebuie în continuare să fie supus încercării descrise la 6.3.5.3.1.
6.3.5.3.6.2 Material plastic – Condiţionare la rece
Recipiente primare sau ambalaje exterioare din plastic: Temperatura eşantionului de încercare şi
a conţinutului său trebuie să fie redusă la – 18 °C sau mai puţin, pentru o perioadă de cel puţin
24 de ore şi într-un termen de 15 minute, după scoaterea din incinta de condiţionare, eşantionul
trebuie să fie supus încercării descrise la 6.3.5.3.1. când eşantionul conţine gheaţă carbonică,
perioada de condiţionare trebuie să fie redusă la 4 ore.
6.3.5.3.6.3 Ambalaje destinate să conţină gheaţa carbonică – Încercare suplimentară la cădere
Dacă ambalajul este destinat să conţină gheaţa carbonică, trebuie să fie realizat un test
suplimentar conform celui specificat la 6.3.5.3.1 şi, când este cazul, în 6.3.5.3.6.1 sau
6.3.5.3.6.2. Un eşantion trebuie să fie depozitat până când toată gheaţa carbonică se evaporă în
totalitate şi apoi acel eşantion trebuie să fie lăsat să cadă în una dintre direcţiile descrise la
6.3.5.3.2, care este cea mai susceptiblă să cauzeze deteriorarea ambalajului.
6.3.5.4 Încercare la perforare
6.3.5.4.1 Ambalaje cu o masă totală de 7 kg sau mai puţin
Eşantioanele trebuie aşezate pe o suprafaţa plană şi dură. O bară cilindrică din oţel, având o
masă de cel puţin 7 kg şi un diametru de 38 mm şi a cărei extremitate de impact are o rază de cel
mult 6 mm, trebuie lăsată să cadă liber vertical de la o înălţime de 1 m, măsurată de la
extremitatea de impact la suprafaţa de impact a eşantionului. Un eşantion trebuie aşezat pe baza
sa şi un al doilea perpendicular pe poziţia adoptată pentru primul. În fiecare caz, bara de oţel
trebuie orientată astfel încât aceasta să lovească recipientul primar. Ca urmare a fiecărui impact,
perforarea ambalajului secundar este acceptată, cu condiţia de a nu exista nici o scurgere
provenind din recipientul (recipientele) primar(e).
6.3.5.4.2 Ambalaje cu o masă totală de 7 kg sau mai puţin
Eşantioanele trebuie să cadă pe extremitatea unei bare de oţel cilindrice, care trebuie dispusă
vertical pe o suprafaţa plană şi dură. Bara trebuie să aibă un diametru de 38 mm şi, la
extremitatea superioară, raza nu trebuie să depăşească 6 mm. Bara trebuie să depăşească
suprafaţa cu o distanţă cel puţin egală cu cea care separă centrul recipientului (recipientelor)
primar(e) şi suprafaţa exterioară a ambalajului exterior, şi în orice caz, de cel puţin 200 mm.
Un eşantion trebuie lăsat, cu faţa superioară în jos, în cădere liberă verticală de la o înălţime
de 1 m, măsurată de la vârful barei de oţel. Un alt eşantion trebuie lăsat să cadă de la aceeaşi
înălţime, perpendicular pe poziţia aleasă pentru primul. În fiecare caz, poziţia ambalajului
trebuie să fie astfel încât bara de oţel ar putea să penetreze recipientul (recipientele) primar(e).
Ca urmare a fiecărui impact străpungerea ambalajului secundar este acceptată cu condiţia ca să
nu existe scurgeri din recipientul primar.
6.3.5.5 Raport de încercare
6.3.5.5.1 Trebuie completat in scris un raport de încercare ce conţine cel puţin informaţiile de mai jos şi
care trebuie pus la dispoziţia utilizatorilor ambalajului:
1. Denumirea şi adresa laboratorului de încercări;
- 329 -