Vol II.pdf

(c)
(d)
1,3 ori presiunea de încărcare sau de golire. Următoarele cerinţe minime se aplică în
aceste cazuri:
rezervoarele destinate transportului de substanţe având la 50°C o presiune a vaporilor mai
mare de 110 kPa (1,1 bar) şi un punct de fierbere ce nu depăşeşte 35°C oricare ar fi tipul
de încărcare sau de golire, trebuie calculate conform unei presiuni de cel puţin 150 kPa
(1,5 bar) (presiune manometrică) sau de 1,3 ori presiunea de încărcare sau de golire, dacă
aceasta din urmă este mai mare;
rezervoarele destinate transportului de substanţe având un punct de fierbere ce nu
depăşeşte 35°C, oricare ar fi tipul de încărcare sau de golire, trebuie calculate conform
unei presiuni egale cu de 1,3 ori presiunea de încărcare sau de golire, însă de cel puţin 0,4
MPa (4 bar) (presiune manometrică).
6.8.2.1.15 La presiunea de încercare, tensiunea σ în punctul cel mai solicitat al rezervorului trebuie să fie
inferioară sau egală limitelor fixate mai jos, în funcţie de materiale. Slăbirea eventuală datorată
îmbinărilor prin sudură trebuie luate în considerare.
6.8.2.1.16 Pentru toate metalele şi aliajele, tensiunea σ la presiunea de încercare trebuie să fie mai mică
decât cea mai mică dintre valorile determinate cu formula următoare:
σ ≤ 0,75 Re sau σ ≤ 0,5 Rm
în care:
Re = limita de elasticitate aparentă pentru oţelurile cu limită de elasticitate aparentă
definită; sau
limita de elasticitate garantată de 0,2% alungire pentru oţelurile fără limită de elasticitate
aparentă definită (1% pentru oţelurile austenitice)
Rm = rezistenţa la rupere prin tracţiune.
Valorile Re şi Rm utilizate trebuie să fie valorile minime specificate conform standardelor
pentru materiale. Dacă acestea nu există pentru metalul sau aliajul respectiv, valorile Re şi Rm
utilizate trebuie aprobate de către autoritatea competentă sau de un organism desemnat de
respectiva autoritate.
În cazul utilizării oţelurilor austenitice, valorile minime specificate conform standardelor pentru
materiale pot fi depăşite cu până la 15%, dacă aceste valori mai ridicate sunt atestate în
certificatul de control.
Totuşi, valorile minime nu trebuie să fie depăşite atunci când este aplicată formula de la
6.8.2.1.18.
Grosimea minimă a rezervorului
6.8.2.1.17 Grosimea rezervorului nu trebuie să fie mai mică decât cea mai mare dintre valorile obţinute cu
formulele următoare:
Pep
D
PcalD
e =
e =
2σλ
2 σ
în care:
e = grosimea minimă a rezervorului, în mm
P ep = presiunea de încercare, în MPa
P cal = presiunea de calcul, în Mpa, după cum este precizată la 6.8.2.1.14
D = diametrul interior al rezervorului, în mm
σ = tensiunea admisibilă definită la 6.8.2.1.16, în N/mm 2
λ = un coeficient mai mic de 1, luându-se în considerare slăbirea eventuală datorată
îmbinărilor prin sudură, şi legat de metodele de control definite la 6.8.2.1.23.
În nici un caz, grosimea nu trebuie să fie inferioară valorilor definite
la 6.8.2.1.18 până la 6.8.2.1.21. la 6.8.2.1.18 până la 6.8.2.1.20.
- 430 -