Vol II.pdf

(b)
(c)
(d)
Prin referire la argumente anterioare satisfăcătoare, de natură comparabilă;
Prin supunerea la încercări a modelelor la scară adecvată, având elementele caracteristice
ale articolului considerat, atunci când rezultă din experienţa tehnologică faptul
că rezultatele încercărilor de acest gen sunt utilizabile în scopul studierii ambalajului.
Dacă s-a utilizat un model de acest gen, trebuie să se ia în considerare necesitatea ajustării
anumitor parametri ai încercărilor, de exemplu, diametrul barei ce penetrează sau forţa de
compresiune;
Prin recurgerea la calcul sau la raţionament logic, atunci când se admite în general că
parametrii şi metodele de calcul sunt fiabile sau prudente.
6.4.12.2 După supunerea eşantioanelor sau prototipului la încercări, se utilizează metode de evaluare
adecvate pentru a se asigura că prescripţiile privind metodele de încercare au fost respectate, în
conformitate cu standardele de performanţă şi de acceptare prescrise la 2.2.7.2.3.1.3,
2.2.7.2.3.1.4, 2.2.7.2.3.3.1, 2.2.7.2.3.3.2, 2.2.7.2.3.4.1, 2.2.7.2.3.4.2.
6.4.12.3 Orice eşantion trebuie examinat înainte de a fi supus la încercări, pentru a se identifica şi nota
defectele sau avariile, în special:
(a) Neconformitatea cu modelul;
(b) Viciile de construcţie;
(c) Coroziunea sau alte deteriorări; şi
(d) Alterarea caracteristicilor.
Învelişul izolator al coletului trebuie specificat clar. Părţile exterioare ale specimenului trebuie
identificate clar pentru a se putea face referi cu uşurinţă şi fără ambiguităţi la orice parte a
eşantionului respectiv.
6.4.13 Verificarea integrităţii învelişului izolator şi de protecţie radiologică şi evaluarea indicelui
siguranţă-criticitate
După fiecare din încercările pertinente specificate la 6.4.15 la 6.4.21:
(a) Deficienţele şi daunele trebuie identificate şi consemnate;
(b) Trebuie să se determine dacă integritatea învelişului izolator şi de protecţie radiologică a
fost păstrat în măsura necesară pentru punctele de la 6.4.2 la 6.4.11 pentru ambalajul
considerat; şi
(c) Pentru coletele care conţin substanţe fisionabile, trebuie să se determine dacă ipotezele şi
condiţiile evaluărilor cerute la punctele de la 6.4.11.1 la 6.4.11.12 pentru unul sau mai
multe colete sunt valabile.
6.4.14 Suportul pentru încercările la cădere
Suportul pentru încercările la cădere specificate 2.2.7.2.3.3.5 (a), 6.4.15.4, 6.4.16 a), 6.4.17.2 şi
6.4.20.2 necesită o suprafaţa plană, orizontală şi astfel construită încât, dacă i s-ar mări
rezistenţa la deplasare sau la deformare la şoc, daunele suferite de eşantion nu s-ar agrava în
mod sensibil.
6.4.15 Încercări pentru demonstrarea capacităţii de rezistenţă în condiţii normale de transport
6.4.15.1 Aceste încercări sunt: încercarea de aspersiune a apei, încercarea la cădere liberă, încercarea de
stivuire şi încercarea de penetrare. Eşantioanele coletului trebuie supuse la încercarea la cădere
liberă, încercarea de stivuire şi încercarea de penetrare care vor fi precedate de fiecare dată de
încercarea de pulverizare cu apă. Un singur eşantion poate fi utilizat pentru toate încercările, cu
condiţia de a se respecta prescripţiile de la 6.4.15.2.
6.4.15.2 Intervalul de timp între sfârşitul încercării de pulverizare cu apă şi încercarea următoare trebuie
să fie astfel încât apa să poată penetra la maximum fără a se constata o uscare apreciabilă la
exteriorul eşantionului. Dacă nu se dovedeşte contrariul, se consideră că acest interval este de
circa două ore, dacă jetul de apă vine simultan din patru direcţii. Totuşi, nici un interval nu
poate fi prevăzut dacă jetul de apă vine succesiv din patru direcţii.
6.4.15.3 Încercarea de pulverizare cu apă: eşantionul trebuie supus la o încercare prin stropire cu apă
care simulează expunerea la un debit de precipitaţii de circa 5 cm pe oră, timp de cel puţin o oră.
6.4.15.4 Încercarea la cădere liberă: eşantionul trebuie să cadă pe ţintă astfel încât să sufere deteriorarea
- 339 -