Vol II.pdf

(b)
98
Gradulde umplere =
1 + α (50 - t
f
% din capacitatea ambalajului
)
În această formulă, α reprezintă coeficientul mediu de dilatare cubică a lichidului la o
temperatură cuprinsă între 15ºC şi 50ºC, cu alte cuvinte, pentru o variaţie maximă a
temperaturii de 35ºC.
α se calculează cu formula:
d15
− d50
α =
35 x d50
d 15 şi d 50 reprezentând densităţile relative 1 ale lichidului la 15ºC şi respectiv la 50ºC, iar t f ,
temperatura medie a lichidului în timpul umplerii.
4.1.1.5 Ambalajele interioare trebuie introduse în ambalaje exterioare astfel încât să se evite, în condiţii
normale de transport, ruperea, perforarea lor sau scurgerea conţinutului în ambalajele exterioare.
Ambalajele interioare ce conţin lichide vor fi ambalate cu închiderile lor în sus şi amplasate în
ambalaje exterioare consistente cu marcajele de orientare prescrise la 5.2.1.9. Ambalajele
interioare fragile sau uşor de spart, cum ar fi recipientele din sticlă, porţelan sau gresie, ori
fabricate din anumite materiale de plastic, trebuie să fie plasate în ambalajele exterioare
intercalat cu materiale de căptuşire adecvate. O scurgere a conţinutului nu trebuie să antreneze
nici o alterare apreciabilă a proprietăţilor protectoare ale materialelor de căptuşire sau ale
ambalajului exterior.
4.1.1.5.1 Dacă un ambalaj exterior al unui ambalaj combinat sau un ambalaj mare, a fost încercat cu
succes cu diferite tipuri de ambalaje interioare, diversele ambalaje alese dintre acestea din urmă
pot de asemenea să fie puse împreună în acest ambalaj exterior sau ambalaj mare. În plus, în
măsura în care este menţinut un nivel de performanţă echivalent, modificările următoarelor
ambalaje interioare sunt autorizate, fără a fi necesară supunerea coletului la alte încercări:
(a) Ambalaje interioare de dimensiuni echivalente sau inferioare pot fi utilizate cu condiţia
ca:
i) ambalajele interioare să aibă o concepţie similară celei a ambalajelor interioare
încercate (de exemplu, formă - rotundă, rectangulară etc.);
ii) materialul de construcţie al ambalajelor interioare (sticlă, material plastic, metal, etc.)
să ofere rezistenţă la forţele de impact şi de stivuire egale sau superioare celor ale
ambalajului interior încercat iniţial;
iii) ambalajele interioare să fie prevăzute cu orificii identice sau mai mici şi dispozitivele
de închidere să fie de concepţie similară (de exemplu, capac înşurubat, capac încastrat,
etc.);
iv) un material de umplutură suplimentar în cantitate suficientă, să fie utilizat pentru
umplerea spaţiilor goale şi împiedicarea oricărei mişcări apreciabile a ambalajelor
interioare; şi
v) ambalajele interioare să aibă aceeaşi orientare în ambalajul exterior ca şi în coletul
încercat;
(a) Se poate utiliza un număr mai mic de ambalaje interioare încercate, sau alte tipuri de
ambalaje interioare definite la alineatul a) de mai sus, cu condiţia de a fi adăugat un
material de umplutură pentru a umple spaţiul (spaţiile) gol (goale) şi a împiedica orice
deplasare apreciabilă a ambalajelor interioare.
4.1.1.6 Substanţele periculoase nu trebuie să fie ambalate în acelaşi ambalaj exterior ori în ambalaje
mari împreună cu alte produse, periculoase sau nu, dacă există posibilitatea unei reacţii
periculoase între acestea care ar putea provoca:
(a) o combustie sau o degajare considerabilă de căldură;
(b) emanarea de gaze inflamabile, asfixiante, comburante sau toxice;
(c) formarea de substanţe corosive; sau
1
Densitatea relativă (d) este considerată a fi sinonimă cu greutatea specifică şi va fi utilizată în tot cuprinsul acestui capitol.
- 48 -