Vol II.pdf

6.9.2.10 Elementele suprapuse în îmbinările de asamblare, inclusiv cele ale părţilor inferioare şi
îmbinările dintre rezervor şi pereţii despărţitori, trebuie să poată rezista la forţele statice şi
dinamice indicate mai sus. Pentru a se evita o concentraţie de forţe în elementele suprapuse, se
aplică o şanfrenare ca un raport de peste 1/6.
Rezistenţa la forfecare între elementele suprapuse şi componentele cisternei la care sunt fixate
nu trebuie să fie mai mică de
în care:
Q
τ = ≤
l
τ
R
este rezistenţa tangenţială la flexiune conform EN ISO 14125:1998 (metoda celor 3
puncte), cu un minimum τ R
= 10 N/mm2 , dacă nu există nici o valoare măsurată;
Q este sarcina pe unitate de lungime pe care îmbinarea trebuie să o poată suporta pentru
sarcinile statice şi dinamice;
K
l
este factorul calculat conform 6.9.2.5 pentru forţele statice şi dinamice;
este lungimea elementelor suprapuse.
6.9.2.11 Orificiile din rezervor trebuie ranforsate astfel încât să asigure aceleaşi marje de siguranţă
pentru forţele statice şi dinamice specificate la 6.9.2.5 şi 6.9.2.6 ca şi cele specificate pentru
rezervorul însuşi. Trebuie, de asemenea, să existe cât mai puţine orificii posibil. Raportul dintre
axele orificiilor ovale nu trebuie să fie mai mare de 2.
6.9.2.12 Concepţia flanşelor şi ţevilor fixate la rezervor trebuie de asemenea să ia în considerare forţele
de manipulare şi de strângere a şuruburilor.
6.9.2.13 Cisterna trebuie concepută pentru a rezista, fără scurgeri, la efectele unei imersiuni totale în
flăcări timp de 30 minute, după cum se stipulează în dispoziţiile referitoare la încercări la
6.9.4.3.4. Nu este necesar să se procedeze la încercări, cu acordul autorităţii competente, dacă
poate fi adusă o dovadă suficientă, prin încercări, ale modelelor de cisterne comparabile.
6.9.2.14 Prescripţii speciale pentru transportul de substanţe având un punct de aprindere care nu
depăşeşte 60°C
Cisternele din material plastic ranforsat cu fibre pentru transportul substanţelor având un punct
de aprindere care nu depăşeşte 60°C trebuie construite astfel încât să se elimine electricitatea
statică de la diferite componente şi să se evite astfel acumularea de sarcini periculoase.
6.9.2.14.1 Rezistenţa electrică la suprafaţa din interiorul şi exteriorul rezervorului, stabilită prin
măsurători, nu trebuie să depăşească 10 9 ohm. Acest rezultat poate fi obţinut prin utilizarea de
aditivi din răşină sau prin folii conducătoare de electricitate intercalate de exemplu în reţelele
metalice sau de carbon.
6.9.2.14.2 Rezistenţa de descărcare la pământ, stabilită prin măsurători, nu trebuie să depăşească 10 7 ohmi.
6.9.2.14.3 Toate elementele rezervorului trebuie conectate electric unele la altele, la părţile metalice ale
echipamentului de lucru şi de structură al cisternei, precum şi la vehicul. Rezistenţa electrică
între componentele şi echipamentele în contact nu trebuie să depăşească 10 ohmi.
6.9.2.14.4 Rezistenţa electrică la suprafaţă şi rezistenţa de descărcare trebuie măsurate iniţial la fiecare
cisternă fabricată sau pe un eşantion al rezervorului, conform unei proceduri recunoscute de
către autoritatea competentă.
6.9.2.14.5 Rezistenţa la descărcare la pământ trebuie măsurată la fiecare cisternă în cadrul controlului
periodic, conform unei proceduri recunoscute de către autoritatea competentă.
6.9.3 Elemente ale echipamentelor
6.9.3.1 Sunt aplicabile prescripţiile punctelor 6.8.2.2.1, 6.8.2.2.2 şi de la 6.8.2.2.4 la 6.8.2.2.8.
6.9.3.2 În plus, atunci când sunt indicate la o rubrică din coloana (13) a tabelului A din capitolul 3.2,
sunt de asemenea aplicabile dispoziţiile speciale de la 6.8.4 b) (TE).
6.9.4 Încercări şi omologarea de tip
6.9.4.1 Pentru orice model de cisternă din material plastic ranforsat cu fibre, materialele utilizate la
- 466 -
τ R
K