Vol II.pdf

construcţia sa şi un prototip reprezentativ al cisternei trebuie supuse la încercări conform
indicaţiilor de mai jos.
6.9.4.2 Încercarea materialelor
6.9.4.2.1 Pentru orice răşină utilizată, trebuie să se determine alungirea la rupere conform EN ISO 527-
5:1997 şi temperatura de deformare termică conform ISO 75-1:1993.
6.9.4.2.2 Următoarele caracteristici trebuie determinate pe eşantioane decupate din rezervor. Eşantioane
fabricate în paralel nu pot fi utilizate decât dacă nu este posibilă decuparea de eşantioane din
rezervor. Orice înveliş trebuie în prealabil îndepărtat.
Încercările trebuie să se refere la:
- grosimea straturilor peretelui central al rezervorului şi extremităţilor;
- conţinutul (în masă) în sticlă, compoziţia sticlei precum şi orientarea şi dispunerea
straturilor de ranforsare;
- rezistenţa la tracţiune, alungirea la rupere şi modulele de elasticitate conform EN ISO
527-5:1997 în direcţia forţelor. În plus, alungirea la rupere a răşinilor trebuie stabilită prin
intermediul ultrasunetelor;
- rezistenţa la flexiune şi la deformare stabilită prin încercarea de fluaj la încovoiere
conform ISO 14125:1998 timp de 1 000 de ore, pe un eşantion de cel puţin 50 mm lăţime
şi o distanţă între suporţi de cel puţin 20 de ori grosimea peretelui. În plus, factorul de
deformare α şi factorul de îmbătrânire β vor fi determinaţi prin această încercare şi
conform EN 978:1997.
6.9.4.2.3 Rezistenţa la forfecare între straturi trebuie măsurată supunându-se eşantioanele reprezentative
la încercarea de tracţiune conform EN ISO 14130:1997.
6.9.4.2.4 Compatibilitatea chimică a rezervorului cu substanţele de transportat trebuie demonstrată prin
una din metodele următoare, cu aprobarea autorităţii competente. Demonstraţia trebuie să ia în
considerare toate aspectele compatibilităţii materialelor rezervorului şi echipamentelor acestuia
cu substanţele de transportat, inclusiv deteriorarea chimică a rezervorului, declanşarea de reacţii
critice de către conţinut şi reacţiile periculoase între conţinut şi materialele rezervorului.
- Pentru a determina orice deteriorare a rezervorului, eşantioanele reprezentative trebuie
prelevate de la rezervor, incluzând învelişurile interne care au îmbinări sudate, şi supuse
încercării de compatibilitate chimică conform standardului EN 977:1997, timp de 1000 de
ore la 50°C. Comparată cu un eşantion neîncercat, pierderea de rezistenţă şi modulul de
elasticitate măsurat prin încercări de rezistenţă la flexiune conform standardului EN
978:1997 nu trebuie să depăşească 25%. Fisurile, bulele, coroziunile, separarea straturilor
şi învelişurilor, precum şi rugozitatea, nu trebuie să fie admise.
- Compatibilitatea poate fi stabilită de asemenea după datele certificate şi documentate ce
rezultă din experienţele pozitive de compatibilitate între substanţele de încărcare şi
materialele rezervorului cu care acestea intră în contact la anumite temperaturi şi pentru o
anumită perioadă, precum şi în alte condiţii de lucru.
- Pot fi utilizate de asemenea date publicate în documentaţia de specialitate, standarde sau
alte surse acceptabile pentru autoritatea competentă.
6.9.4.3 Încercarea prototipului
Un prototip reprezentativ al cisternei trebuie supus la încercările specificate mai jos. În acest
scop, echipamentul de lucru poate fi înlocuit cu alte elemente, dacă se dovedeşte necesar.
6.9.4.3.1 Prototipul trebuie inspectat pentru a i se determina conformitatea cu specificaţiile modelului.
Această inspecţie trebuie să cuprindă o inspecţie vizuală internă şi externă şi măsurarea
principalelor dimensiuni.
6.9.4.3.2 Prototipul, prevăzut cu instrumente de măsurare a eforturilor în toate punctele unde este
necesară o comparare cu valorile teoretice de calcul, trebuie supus sarcinilor următoare, iar
forţele care rezultă din acestea trebuie înregistrate:
- Cisterna trebuie umplută cu apă la nivelul maxim de încărcare. Rezultatele măsurătorilor
vor servi la etalonarea valorilor teoretice conform 6.9.2.5;
- 467 -