Virgil Cândea, Mărturii româneşti peste hotare

GRECIA 755ZABOURDAMONĪ OSIOU NIKANOROS(Mănăstirea Cuviosul Nicanor)DOC3370 – Hrisov, 28 februarie 1607, prin care Radu Şerban, domnul Ţării Româneşti,dăruieşte 6.000 de aspri anual mănăstirii din Turniki (azi dispărută) din eparhia Grevena,de lângă Zabourda. Pergament cu pecete de ceară.Ref. şi publ.: Serghios P. Sigala, Iera monī osiou Nikanoros kai to keimīliofylakion autīs,Grevena, 1991, p. 38-39; Virgil Cândea, Mărturii româneşti necunoscute din Greciade Nord („Studii şi articole de istorie”, s.n., 60-61, 1993, p. 103-106).3371 – Carte de milă, 27 ianuarie 1682, pentru mănăstirea Zavorda, adresată deMihail, episcopul Timişoarei, credincioşilor din părţile Becicherecului Timişoarei şiAradului. Text în limba slavonă.Ref.: S.P. Sigala, op. cit., p. 64; Virgil Cândea, op. cit., p. 106.Publ.: S.P. Sigala, loc. cit. (în traducere greacă).MS3372 – Alexandru Turnavitu, Antirrhīsis pros Aloysíon Androutzīn, Kyprionlatinofrona, peri ekporeuseōs tou Agiou Pneumatos, sec. XVIII. 74 f. 23 x 16 cm. La f.2: scurtă biografie a autorului, fost profesor la Academia Domnească din Bucureşti (m.1761), scrisă de Ghenadie, mitropolitul de Grevena, la l mai 1870, împreună cu versuriînchinate lui Turnavitu, director al Academiei, de Manase Eliad. Manuscrisul provine dinBiblioteca Metocului Sfântului Mormânt din Constantinopol.Ref.: S.P. Sigala, op. cit., p. 113, nr. 206; V. Cândea, op. cit., p. 106, n. 20.CR3373 – Simeon al Thesalonicului, Kata aireseōn [...], Markou Eugenikou, Exīgīsis[...], Iaşi, 1683.Ref.: S.P. Sigala, op. cit., p. 144-145, nr. 215; V. Cândea, op. cit., p. 106, n. 22.3374 – Dositei Notara, Tomos Katallagīs, Iaşi, 1694, tipărit de Dimitrie Pădure.Ref.: S.P. Sigala, op. cit., p. 148, nr. 229; V. Cândea, op. cit., p. 106, n. 24.3375 – Meletie (mitropolitul Atenei), Geografia palaia kai nea, Veneţia, 1728,cuprinzând şi descrierea Ţărilor Române.Ref.: S.P. Sigala, op. cit., p. 148, nr. 230; V. Cândea, op. cit., p. 106, n. 25.3376 – Orologion to mega, Veneţia, 1759 şi ediţiile veneţiene din 1777, 1869, 1877,având toate, pe foaia de titlu, specificarea: „după ediţia de la Bucureşti”, aceea a lui AntimIvireanul din 1702, apreciată drept cea mai bună ediţie a Ceaslovului în limba greacă.Ref.: S.P. Sigala, op. cit., p. 118-119, nr. 35-36, 39-40; V. Cândea, op. cit., p. 106, n. 21.