Sylvia Plath _ Clopotul de sticlă

întunecată. Apoi am descuiat seiful şi-am scos sticluţa nouă cu somnifere. Erau mai multe decît
sperasem.
Erau cel puţin cincizeci.
Dacă aşteptam pînă cînd mi le dădea mama, cu ţîrîita, în fiecare noapte, mi-ar fi trebuit cincizeci de
nopţi ca să adun destule. Şi în cincizeci de nopţi ar fi început facultatea şi fratele meu s-ar fi întors din
Germania şi ar fi fost prea tîrziu.
Am prins cheia la loc cu acul în cutia de bijuterii, printre şiragurile de lanţuri şi inele ieftine, am pus
cutia de bijuterii înapoi în sertar, sub batiste, am pus seiful înapoi pe raftul din debara şi am pus scaunul
pe covor, exact în acelaşi loc de unde-l trăsesem.
Apoi am coborît şi m-am dus la bucătărie. Am dat drumul la robinet şi mi-am turnat un pahar mare
de apă. Apoi am luat paharul cu apă şi sticluţa cu somnifere şi m-am dus jos, în pivniţă.
O lumină obscură, submarină, se filtra prin fantele geamurilor de la pivniţă. În spatele cazanului, în
perete, cam pe la înălţimea umerilor, se arăta o deschizătură întunecată care se afunda sub verandă,
ascunsă privirii. Veranda fusese adăugată casei după ce a fost săpată pivniţa şi se construise peste
crevasa aceasta secretă, cu pămînt pe jos.
Cîţiva buşteni de foc vechi şi putreziţi blocau intrarea găurii. I-am împins puţin înapoi. Apoi am pus
paharul cu apă şi sticluţa cu somnifere alături, pe suprafaţa plată a unui buştean, şi am început să mă
ridic.
Mi-a luat ceva timp să-mi trag trupul în gaură, dar în cele din urmă, după multe încercări, am reuşit
şi m-am ghemuit la gura întunericului, ca un spiriduş.
Pămîntul părea prietenos, dar rece, sub picioarele mele goale. Mă întrebam cît timp trecuse de cînd
bucata asta anume de pămînt văzuse soarele.
Apoi, unul după altul, am tras buştenii grei, acoperiţi cu praf, în gura hăului. Întunericul era gros ca
o catifea. Am apucat paharul şi sticluţa şi, cu grijă, în genunchi, cu capul aplecat, m-am tîrît pînă la
peretele cel mai îndepărtat.
Pînze de păianjen îmi atingeau faţa cu moliciunea unor molii. Înfăşurîndu-mi pelerina neagră în
jurul trupului ca pe propria, dulcea mea umbră, am deşurubat capacul sticluţei cu somnifere şi-am
început să le iau repede, între înghiţituri de apă, unul cîte unul cîte unul.
La început nu s-a întîmplat nimic, dar cînd m-am apropiat de fundul sticluţei, lumini albastre şi roşii
au început să-mi pîlpîie în faţa ochilor. Sticluţa mi-a alunecat din mîini şi m-am întins.
Tăcerea s-a retras ca un val, ferecînd pietricelele şi scoicile şi toată epava banală a vieţii mele. Apoi
s-a adunat la periferia cîmpului meu vizual şi, într-un flux năvalnic, m-a zorit spre somn.
1. Ligă de femei tinere, organizată pentru participarea la activităţile civice şi bazată în special pe voluntariat.