Sylvia Plath _ Clopotul de sticlă

Simţeam că primul bărbat cu care mă culcam trebuia să fie inteligent, ca să îl respect. Irwin era
profesor plin la douăzeci şi şase de ani şi avea pielea palidă, spînă, a unui băiat genial. De asemenea,
trebuia să fie destul de experimentat ca să compenseze lipsa mea de experienţă, iar doamnele lui Irwin
mă linişteau din punctul acesta de vedere. Apoi, ca să fiu sigură, voiam un bărbat pe care nu-l
cunoşteam şi cu care nu aş fi continuat să mă văd – un fel de oficialitate impersonală, sacerdotală, ca în
poveştile cu rituri tribale.
Pînă la sfîrşitul serii nu mai aveam nici un dubiu în privinţa lui Irwin.
De cînd descoperisem depravarea lui Buddy Willard, virginitatea îmi atîrna la gît ca o piatră de
moară. Fusese atît de importantă pentru mine atît de mult timp, încît îmi intrase în reflex să o apăr cu
orice preţ. O apărasem vreme de cinci ani şi mă săturasem.
De-abia înapoi la apartament, cînd Irwin m-a luat în braţe şi m-a dus, ameţită de vin şi fără vlagă, în
dormitorul negru ca smoala, am murmurat:
— Ştii, Irwin, cred că ar trebui să-ţi spun: sînt virgină.
Irwin rîse şi mă trînti pe pat.
Cîteva minute mai tîrziu, un strigăt de uimire scoase la iveală faptul că Irwin nu mă luase în serios.
Mă gîndeam ce norocoasă eram că începusem să folosesc metoda contraceptivă în timpul zilei, pentru
că, sub influenţa vinului, cum eram în acea seară, nu m-aş fi obosit în nici un caz să duc la capăt acea
operaţiune delicată şi necesară. Stăteam sedusă şi goală pe pătura aspră a lui Irwin, aşteptînd ca
schimbarea miraculoasă să se facă simţită.
Dar nu simţeam decît o durere ascuţită, înfiorătoare.
— Doare, am spus. E normal să doară?
Irwin tăcu. Apoi spuse:
— Uneori doare.
După un timp, Irwin s-a ridicat şi s-a dus la baie şi am auzit apa de la duş curgînd. Nu eram sigură
dacă Irwin făcuse ce avea de gînd să facă sau dacă virginitatea mea îl împiedicase în vreun fel. Voiam
să-l întreb dacă mai eram virgină, dar eram prea tulburată. Un lichid cald mi se prelingea dintre picioare.
Am întins mîna şi l-am atins să văd ce e.
Cînd am ridicat mîna în dreptul luminii care venea de la baie, degetele mele păreau negre.
— Irwin, am spus îngrijorată, adu-mi un prosop.
Irwin s-a întors cu un prosop de baie prins în jurul taliei şi mi-a aruncat un alt prosop, mai mic. Miam
pus prosopul între picioare şi l-am tras aproape imediat. Era pe jumătate înnegrit de sînge.
— Sîngerez, am zis, ridicîndu-mă cu o tresărire.
— E, se întîmplă destul de des, m-a liniştit Irwin. O să-ţi treacă.
Apoi poveştile cu cearşafuri nupţiale pătate de sînge şi capsule cu cerneală roşie folosite de
miresele deja deflorate mi-au venit înapoi în minte. M-am întrebat cît de mult voi sîngera şi m-am
întins, ţinînd cu grijă prosopul. Mi-a trecut prin cap că sîngele era răspunsul pe care-l aşteptam. Nu mai