Sylvia Plath _ Clopotul de sticlă

lăsînd o picătură de rouă pe un cîmp de aur.
Am pus un picior în faţa altuia.
— Ăla-i un diamant, a spus cineva şi o grămadă de oameni au izbucnit în rîs.
Unghia mea bătu într-o faţetă sticloasă.
— Primul ei diamant.
— Dă-i-l ei, Marco.
Marco făcu o plecăciune şi depuse acul de cravată la mine în palmă.
Strălucea orbitor şi dansa cu lumina ca un cub de gheaţă paradisiac. L-am strecurat rapid în poşeta
mea de seară din imitaţie de jais şi m-am uitat în jur. Feţele erau goale ca nişte farfurii şi nimeni nu
părea să respire.
— Din fericire, auzii şi o mînă uscată, tare, îmi încercui braţul aproape de umăr, o voi acompania pe
domnişoară pentru restul serii. Probabil…
Sclipirea din ochii lui Marco se stinse şi aceştia deveniră negri:
— …o să prestez un mic serviciu…
Cineva rîse.
— …care să valoreze cît un diamant.
Mîna se strînse în jurul braţului meu.
— Au!
Marco îşi retrase mîna. M-am uitat în jos, la braţul meu. Urma vînătă a unui deget începea să se
arate. Marco mă privi. Apoi îmi arătă spre partea de dedesubt a braţului.
— Uită-te acolo.
M-am uitat şi am văzut patru amprente vagi, asortate cu prima.
— Vezi, sînt cît se poate de serios.
Zîmbetul slab, intermitent, al lui Marco îmi amintea de un şarpe pe care îl sîcîisem la grădina
zoologică din Bronx. Cînd am bătut cu degetul în geamul solid al terariului, şarpele şi-a căscat fălcile
mecanice şi a părut că zîmbeşte. Apoi s-a repezit iar şi iar şi iar la panoul invizibil, pînă cînd am plecat.
Nu mai întîlnisem pînă atunci un misogin.
Mi-am dat seama că Marco era misogin pentru că, deşi erau prin preajmă tot felul de manechine şi
vedete de televiziune, în acea seară n-a băgat în seamă pe nimeni, în afară de mine. Nu din bunătate,
nici măcar din curiozitate, ci pentru că-i fusesem împărţită lui, ca o carte de joc dintr-un pachet de cărţi
identice.
Un bărbat din formaţia clubului s-a apropiat de microfon şi a început să scuture moriştile alea cu
păstăi care înseamnă muzică sud-americană.
Marco a vrut să mă ia de mînă, dar eu m-am ţinut de al patrulea daiquiri 1 şi-am stat locului. Nu mai
băusem un daiquiri pînă atunci. Motivul pentru care beam daiquiri era că Marco îl comandase pentru