Sylvia Plath _ Clopotul de sticlă

Cei doi parcă s-ar fi cunoscut de ani de zile. Doreen îşi pescuia fructele de pe fundul paharului cu o
linguriţă fusiformă de argint, iar Lenny grohăia de fiecare dată cînd ea îşi ducea linguriţa la gură şi,
făcînd pe căţelul, sărea să muşte şi să-nhaţe fructele din linguriţă. Doreen chicotea şi continua să
pescuiască fructele.
Începeam să cred că votca-i băutura mea, în sfîrşit. Nu semăna cu nimic la gust, dar mi se ducea
glonţ în stomac, ca sabia unui înghiţitor de săbii, şi asta mă făcea să mă simt puternică, asemeni unui
zeu.
— Eu m-am dus, spuse Frankie, ridicîndu-se.
Nu-l vedeam prea bine în întunericul ăla, dar îi auzeam pentru prima oară vocea ascuţită, idioată.
Nimeni nu-l băgă în seamă.
— Băi Lenny, îmi eşti dator cu ceva. Ţii minte, da? Îmi eşti dator cu ceva, Lenny.
Mi se părea aiurea ca Frankie să-i amintească lui Lenny, de faţă cu noi, că-i datora ceva, mai ales că
eram nişte străine, dar Frankie rămăsese locului şi-i dădea înainte cu datoria lui, pînă cînd Lenny băgă
mîna în buzunar şi scoase un teanc gros de bancnote verzi, din care trase una şi i-o întinse lui Frankie.
Cred că erau zece dolari.
— Ciocu’ mic şi valea!
Vreme de-o clipă am avut impresia că Lenny mi se adresa şi mie, pînă cînd am auzit-o pe Doreen
spunînd:
— Dacă nu vine şi Elly, nu vin.
Jos pălăria la felul cum îmi folosise numele fals.
— A, păi Elly vine! Nu-i aşa, Elly? mă întrebă Lenny, făcîndu-mi cu ochiul.
— Normal că vin, am răspuns.
Frankie se topise în noapte, aşa că m-am gîndit să mă ţin după Doreen. Voiam să văd cît mai mult
posibil.
Îmi plăcea să-i observ pe ceilalţi în situaţii critice. Dacă apărea ceva la care să mă uit, vreun
accident pe şosea sau vreo încăierare sau vreun bebeluş conservat într-un laborator, rămîneam pe loc şi
priveam atît de atent, încît nu-mi mai ieşea niciodată din minte.
Şi ştiu că în felul ăsta am aflat o grămadă de lucruri pe care altminteri nu le-aş fi aflat şi, chiar dacă
mă uimeau sau mă scîrbeau, nu mă trădam niciodată. Mă prefăceam că ştiu că aşa stau lucrurile mereu.
1. Cuplul Rosenberg, Julius şi Ethel – primii civili americani condamnaţi la moarte pentru spionaj (la New York, în anul 1957).
După numeroase recursuri şi după eşecul unui apel mondial la clemenţă, au fost executaţi.
2. Eroina romanului Pollyanna de Eleanor Porter, publicat în 1913. Prin extensie, numele trimite la o persoană de un optimism
debordant, care tinde să vadă binele pretutindeni.
3. Cape Cod, peninsulă din apropierea Bostonului.
4 Cocteil preparat cu whisky, bitter, zahăr şi coajă de lămîie, toate amestecate cu puţină apă minerală, servit cu gheaţă şi garnisit cu
fructe.